logo recolta.eu meteo anunturi recoltatv cotatii
Actualitate Vegetal Zootehnie Financiar Piata Politica Utilaje ECO
Ultima ora 

Buletin agrometeorologic pentru perioada 13 - 19 august 

13 Aug, 11:58 
Prognoza agrometeorologică emisă de Agenția Națională de Meteorologie arată că în intervalul 13 – 19 august vremea va fi mai caldă decât în mod obișnuit, chiar caniculară, în majoritatea zonelor de cultură. În timpul zilei, temperaturile medii se vor încadra între 16 și 31 de grade, cu maxime care vor ajunge până la 37 de grade Celsius și minime cuprinse între 10 și 25 de grade Celsius. 
citeste tot articolul 

Marcel Cucu: Începutul sezonului porumbului la noi în țară este unul dezastruos 

13 Aug, 16:33 
În opinia lui Marcel Cucu, membru marcant al LAPAR, la un preț de achiziție al porumbului de 112 euro pe tonă pe piața internă, sezonul se anunță unul dezastruos pentru producători. Pe drumul de întoarcere de la întâlnirea membrilor Alianței RO PAC, eveniment care a avut la Vatra Dornei în zilele de 10 și 11 august, Cucu a observat că, în Moldova, sunt probleme mari la acest tip de cultură. El crede că doar ploile căzute la nivel local și irigațiile mai fac acum diferența la cantitatea care ar urma să mai fie recoltată. 
citeste tot articolul 

USDA estimează că producția mondială de grâu va ajunge la un nivel record 

13 Aug, 14:35 
Pe plan global, recolta de grâu a acestui sezon va ajunge la un nivel record, prognozează Departamentul pentru Agricultură al Guvernului american (USDA). Această estimare se bazează pe rapoartele referitoare la producțiile bune din Uniunea Europeană și Ucraina, unde culturile și-au revenit după vremea nefavorabilă din această primăvară. 
citeste tot articolul 

Luna asta se dă TVA-ul pentru deconturile soluţionate până la data de 5 august 2013 

14 Aug, 14:06 
Potrivit comunicatului de presă transmis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), instituţia va rambursa în luna august suma de 1,272 miliarde lei, aferentă deconturilor de TVA. Reprezentanţii ANAF spun că s-a realizat selecţia naţională cuprinzând deconturile cu opţiune de rambursare pentru care există decizie de rambursare aprobată. 
citeste tot articolul 

Guvernul renunţă la cercetarea în zootehnie în favoarea drumurilor 

14 Aug, 13:29 
Astăzi se află pe masa Executivului condus de Victor Viorel Ponta două proiecte de lege controversate. Ambele se referă la darea în administrarea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine (DPIIS) condus de Dan Şova a unor terenuri în suprafaţă totală aproximativă de peste 7.800 m2 de teren aflat în proprietatea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice ”Gheorghe Ionescu Şiseşti”, în vederea construcţiei de drumuri. 
citeste tot articolul 

INS: În iunie au fost abatorizate mai puține animale față de luna mai 2013 

08 Aug, 13:30 
Cel mai recent raport elaborat de Institutul Național de Statistică indică scăderea numărului de animale sacrificate și greutatea în carcasă a acestora, în luna iunie 2013, față de luna anterioară. Față de aceeași perioadă a anului trecut, au fost sacrificate mai multe păsări și porcine, dar mai puține bovine, ovine și caprine. 
citeste tot articolul 

Acţiunea „ulei contra şpagă” face victime la Partidul Conservator – Pană şi Voinea dau cu subsemnatul la DNA 

14 Aug, 10:29 
Potrivit informaţiilor publicate astăzi de presa centrală şi în baza comunicatului de presă al DNA, faţă de directorul general adjunct al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), Aurel Pană, care deține și funcția de secretar executiv în cadrul Partidului Conservator, a fost începută urmărirea penală de către procurorii anticorupție într-un dosar de luare de mită și trafic de influență. 
citeste tot articolul 

2.200 de fermieri din Sălaj vor fi verificați prin teledetecție 

14 Aug, 10:20 
Centrul Judeţean al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) Sălaj a anunțat recent că, în acest an, au fost selectați aleatoriu 2.200 de fermieri solicitanți ai subvențiilor pe suprafață pentru a fi vizita inspectorilor APIA. Agenția a înregistrat în campania 2013 25.000 de cereri de sprijin financiar pentru suprafața agricolă lucrată. 
citeste tot articolul 

Consumul de apă în agricultură a scăzut cu 84% în ultimii 20 de ani 

14 Aug, 09:10 
În România, consumul de apă este mai redus cu 63% față de anii ’90, precizează surse din cadrul Companiei Apele Române. În primii ani după Revoluție, românii consumau 20,4 miliarde de metri cubi de apă, acum sunt folosite doar 7,5 miliarde de metri cubi. Principalele cauze ale acestei scăderi drastice a consumului constau în distrugerile provocate industriei și sistemului de irigații. 
citeste tot articolul 

Oil World: Producția de floarea soarelui va atinge un nivel record 

14 Aug, 12:36 
Producția de sămânță de floarea soarelui din Uniunea Europeană, cea mai importantă materie primă pentru uleiul comestibil folosit de europeni, va ajunge în acest sezon la un nivel record, estimează Oil World. 
citeste tot articolul 

CE acuzată ca a generat criza sectorului avicol din Franța 

14 Aug, 15:57 
Asociațiile fermierilor francezi au acuzat Comisia Europeană că lipsa unui cadru legislativ coerent a generat supraproducția de ouă și în consecință scăderea prețurilor sub nivelul profitabilității. Fermierii francezi protestatari au distrus sute de mii de ouă pentru a atrage atenția autorităților să ia măsuri atât la nivel european cât și la nivel, astfel încât să fie redresată situația. 
citeste tot articolul 

Provocările și avantajele celei mai mari culturi modificate genetic din România 

09 Aug, 09:00 
Cea mai mare suprafață acoperită de culturi modificate genetic din țara noastră, 779 de hectare cultivate cu MON810 se află în Timiș. Această suprafață este exploatată de două societăți din Gațaia care au avut de respectat o serie de reglementări foarte stricte pentru înființarea culturilor de porumb modificat genetic. 
citeste tot articolul 

Grup de lucru ANSVSA: Se doreşte lupta împotriva evaziunii fiscale, dar nu prin dublare de control şi suprareglementare 

14 Aug, 11:19 
Proiectul de act normativ privind controlul comercializării pâinii, al produselor de panificaţie şi al produselor de patiserie, elaborat de către ROMPAN (Patronatul Român din Industria de Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase), a reprezentat subiectul central al primei şedinţe din cadrul unui Grup de lucru privind domeniul morăritului şi al panificaţiei şi constituit în interiorul Consiliului consultativ al ANSVSA. 
citeste tot articolul 

Comisia Europeană are de recuperat 180 milioane de euro din fondurile CAP cheltuite necorespunzător 

14 Aug, 15:46 
Marea Britanie și Polonia trebuie să restituie cele mai mari sume din cauza neregulilor constatate în acordarea subvențiilor pentru agricultură. Suma totală pe care o are de recuperat Comisia Europeană de la statele membre se ridică la 180 milioane de euro. 
citeste tot articolul 

Fantoma disponibilizărilor îi bântuie pe cei de la Direcția Agricolă Gorj 

13 Aug, 10:34 
Din cauză că nu poate scăpa de efectele Ordonanţei de Urgenţă care prevede disponibilizările din administraţia publică centrală, Direcţia Agricolă Județeană (DAJ) Gorj este la un pas de a-şi reduce numărul de angajaţi, scriu cei de la Impact în Gorj. 
citeste tot articolul 

ANAR: Rezerva de apă României este suficientă pentru populație, industrie și agricultură 

13 Aug, 09:06 
Regimul hidrologic înregistrează în această perioadă valori normale care nu impun aplicarea planului de restricții, rezerva de apă fiind suficientă atât pentru nevoile populației, cât și ale industriei și agriculturii, se arată într-un comunicat de presă al Administraţiei Naţionale „Apele Române” (ANAR). 
citeste tot articolul 

Prețul alimentelor a scăzut cu 1,6% în iulie, față de iunie 

12 Aug, 11:37 
Alimentele s-au ieftinit, în medie, cu 1,6% în iulie, față de luna anterioară, și cu şi cu 0,12% față de începutul anului. Preţurile bunurilor de consum au scăzut cu 0,34%, se precizează în cel mai recent raport pe această temă elaborat de Institutul Național de Statistică. 
citeste tot articolul 

Comisia Europeană își propune revizuirea reglementărilor privind agricultura organică 

13 Aug, 16:41 
Regulamentele europene cu privire la certificările agriculturii ecologice și riscurile potențiale pe care le-ar putea pune culturile modificate genetic urmează să fie rediscutate, potrivit unei inițiative recente a Comisiei Europene. 
citeste tot articolul 

Alune românești, cultivate de italieni și destinate producției de bomboane de lux 

13 Aug, 11:42 
Un grup de investitori italieni au înființat în urmă cu patru ani o cultură de aluni care acoperă aproximativ 900 de hectare din județul Timiș. Proprietarii speră ca, peste doi ani, când alunii vor intra pe rod, să obțină două tone de alune pe hectar. Întreaga producție va fi livrată în Italia pentru producția de dulciuri. 
citeste tot articolul 

Exporturile de cereale ale Ucrainei au crescut cu 24%, față de anul trecut 

12 Aug, 13:52 
Ucraina a vândut pe piețele internaționale 1,7 milioane de tone de cereale, cu 24% mai mult decât volumul exportului înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut. În prezent, Guvernul ucrainean a anunțat că lucrează intens la ieftinirea serviciilor de logistică, astfel încât operatorii de pe piață să poată impulsiona exporturile, a precizat ministrul Politicilor Agricole și Alimentației, Mykola Prysyazhnyuk. 
citeste tot articolul 

Livada de la Domeniile Ostrov a produs anul acesta peste 4000 de tone de fructe 

13 Aug, 12:42 
Recolta de cireșe și de caise de la Domeniile Ostrov a crescut anul acesta cu 50% față de producția de anul trecut, au precizat reprezentanții companiei. Creșteri semnificative, de aproximativ 30%, s-au înregistrat și la producțiile de piersici și nectarine. Peste două treimi din cantitatea de fructe obținută la Domeniile Ostrov a ajuns pe piața internă, unde s-a înregistrat o cerere pentru produsele românești mai mare decât se estimase anterior. 
citeste tot articolul 

Polițiștii au reținut alimente în valoare de 3,5 milioane de lei 

14 Aug, 08:42 
Poliţiştii Direcţiei de Investigare a Fraudelor din București, Ilfov și Dâmbovița au desfășurat marți o serie de acțiuni pentru prevenirea evaziunii fiscale în domeniul achiziţiilor intracomunitare de legume - fructe şi produse congelate. În același timp, s-au efectuat controale la 12 societăţi comerciale din Bucureşti şi Ilfov, unde sunt în lucru dosare în care se realizează investigaţii împreună cu GLAF (Grupul de Luptă Antifraudă Fiscală). 
citeste tot articolul 

vezi toate stirile 
www.recolta.eu este un produs al fundatiei Centrul pentru Management Agricol. Portalul se adreseaza specialistilor din agricultura si industria alimentara, oamenilor de afaceri, functionarilor publici si persoanelor interesate de noutatile din aceste doua sectoare de activitate. 

Daca nu mai doresti sa primesti acest newsletter, dezabonarea este simpla, click aici

dutaflorinacum 1 zi

 

-adulte. 

Bursita infecţioasă aviară (boala de Gumboro, nefrozo-nefrită infecţioasă aviară) 

Definitie: Este boală infecto-contagioasă, extrem de contagioasă, imunodepresivă (în funcţie de virulenţa tulpinii şi statusul imunologic al păsării), produsă de un virus parazit intracelular al celulelor limfoide şi caracterizată clinic prin tulburări digestive şi renale, imunosupresie şi tulburări la nivelul pereţilor vasculari, iar din punct de vedere lezional cu prezenţa unor leziuni de tip distrofico-inflamator la nivel renal. Se face diagnostic diferenţial faţă de nefrita infecţioasă aviară. 

Etiologia: entitatea infecţioasă este produsă de un Birnavirus, bicatenar, RNA. 

Particularităţi antigenice: 

-Ag precipitant de grup identificat prin ID, IF, ELISA; 

-2 serogrupuri: I, II cu variaţii multiple în cadrul fiecăruia. Virusul se caracterizează printr-o continuă variaţie d.p.d.v. antigenic care se asociază cu variaţii mari de patogenitate în rândul tulpinilor sălbatice. Serotipul I reuneşte majoritatea tulpinilor patogene de teren (cu variaţii mari de patogenitate exprimate prin inducerea mortalităţii în limite foarte largi): mortalitate de până la 100% în infecţiile realizate în a 4-a săptămână de viaţă, iar în primele 2 săptămâni de viaţă, procentul este mai mic. Patogenitatea tulpinilor este în creşte consecutiv mutaţiilor punctuale foarte frecvente, selecţiei, derivei genetice (identificate cu ajutorul Ac monoclonali prin seroneutralizare). 

Particularităţi fizico-chimice: -foarte, foarte, foarte rezistent la eter, cloroform,2< pH <12, 5 ore la 56oC, 30 minute la 70oC, 60 minute la dezinfectanţi în concentraţie 1 – 2 %; 

-insensibil la dezinfectantele iodurate, fenolice, derivaţi de amoniu cuaternar, amfoteri, crezoli; 

-sunt eficiente: formolul numai la 20oC, formaldehida, cloramina T. 

Particularităţi culturale: 

-virusul se evidenţiază prin IF, SN, ELISA; 

-se cultivă pe embrion de găină de 10 zile; 

-se izolează pe embrion de găină SPF cu inoculare pe membrana corio-alantoidiană producând moarte embrionară după 3 – 5 zile cu leziuni edematoase şi hemoragice în ţesutul conjunctiv subcutanat şi peteşii şi necroze în parenchimul hepatic (++++ virus); 

-se poate cultiva şi pe culturi celulare: fibroblaste embrionare de găină, curcă, raţă, linii celulare renale de iepure şi VERO. 

Epidemiologia: 

- receptivitate: găina (gazda naturală), infecţie subclinică făcând curca şi raţa; prepeliţa şi porumbelul rezistă la infecţia experimentală; 

-sensibili sunt hibrizii industriali, iar foarte receptivă este rasa Leghorn alb (+++); 

-receptivitate maximă la păsările de 3 – 6 săptămâni (excepţional 18 săptămâni); infecţia păsărilor cu vârstă sub 3 săptămâni este subclinică, dar duce la imunosupresie severă. 

-surse de infecţie: -primare: fecalele la 2 – 10 zile postinfecţie, NU după 15 zile; aceste surse primare au acţiune limitată în timp; păsările infectate sunt viremice în interval de 4 – 6 – 10 zile postinfecţie; 

-secundare: permit perenizarea şi răspândirea virusului datorită rezistenţei sale deosebite; 

-vectori: artropode, viermii ce se dezvoltă în făinurile proteice, furajere. 

- dinamica: -enzootică, cu morbiditate de 50 –100% şi mortalitate după a 3-a zi, cu peak la 5 – 7 zile, 5 – 15%. 

Patogeneza: 

Gravitatea semnelor clinice este corelată cu maturitatea bursei Fabricius; virusul este prezent în bursa Fabricius la 4 – 6 zile postinfecţie unde persistă până la 10 zile (poate fi pus în evidenţă prin IF). 

Prezintă viremie scurtă de 2 – 3 zile postinfecţie. 

Virusul nu se găseşte în timus şi splină. 

Imunosupresia este proporţională cu vârsta la momentul infecţiei: scade cu creşterea în vârstă a păsării. 

Celula ţintă este reprezentată de limfocitul B nediferenţiat. 

Infecţia, sub aspectul imunosupresiei induse, nu are consecinţe la puii mai mari de 21 zile, astfel că ei pot determină răspuns imun normal după trecerea prin boală. La puii mai mici de 21 zile, infecţia determină tulburări ale funcţiei de a produce răspuns imun. Infecţia la puii de 1 zi determină depresie severă, cu risc de cădere imunologică faţă de ND, LTI, IB, coccidioză, boala Marek, salmoneloză. 

În cazul în care infecţia s-a produs simultan cu imunizarea, nu a fost compromis răspunsul imun. 

Cand vaccinarea se face la 2 – 4 zile postinfectie rezultatul imunizarii este compromis, cu efect dramatic la puii pana la varsta de 3 saptamani. Dupa aceasta varsta ramane boala clinic manifestata, ne fiind insotita de imunosupresie. 

Se constata susceptibilitate crescuta la infectia cu virusul bolii Marek, Salmonella, infectii ale mucoasei respiratorii anterioare, eimerioza la subiectii care au fost infectati cu virusul bursitei infectioase aviare datorita afectarii glandei Harder cu consecinte pe toata durata vietii puiului. 

Tabloul clinic:s imptomele apar la 3 zile postinfectie. Datorita afectarii cloacei apare sindromul de pica manifestat prin ciugulire in regiunea cloacala (modificari morfologice ale bursei Fabricius). 

Se mai constata: -tulburari digestive: diaree in functie de stadiul modificarilor bursei, coaguli sau strii de sange in fecale; 

-tulburari de comportament: reactivitate, abatere; 

-horiplumatie; 

-inapetenta, dar este prezent apetitul hidric. 

Semnele se pot remite circa o saptamana. Mortalitatea inregistreaza un procent de 30% din efectiv. 

Tabloul lezional: 1) modificari ale bursei Fabricius, specifice, decelabile la minim 2 zile postinfectie; 

2) modificari de permeabilitate vasculara. 

1) Bursa este marita in volum, de marimea unei visine (diametru de 2 – 3 cm); seroasa bursala este de culoare violacee, iar in cavitate bursala virtuala, criptele si septumurile sunt edematiate, marite in volum. Foliculii bursali sunt proeminenti si hemoragici in functie de gradul afectarii. In cavitatea bursei Fabricius se constata prezenta unui exsudat sero-hemoragic, fibrinos existent chiar cateva saptamani dupa disparitia semnelor (aspect de fibrina). 

2) Se constata prezenta de hemoragii in musculatura pectorala, a coapselor, pe mucoasa tubului digestiv (uneori), inclusiv, la nivelul proventriculului (se impune diagnostic diferential fata de alte entitati infectioase care evolueaza cu astfel de semne). In bursa Fabricius se constata o depletie limfoida, hipertrofia tesutului conjunctiv interfolicular; in locul tesutului limfoid distrus se observa focare de necroza, iar macrofagele tisulare sufera o incarcare lipidica.

Diagnosticul diferential: fata de -bolile acute cu exprimare diareica (evolutie de o saptamana) aparute la minim 2 saptamani si pana la intrarea in perioada de ouat; 

-pseudopesta aviara (sindroamele digestiv si nervos: sange in fecale, leziuni hemoragice la nivelul mucoasei tubului digestiv); 

-boala Marek, forma acuta, digestiva (nu exista modificari tumorale hepato-splenice); 

-salmoneloza (modificari hepato-splenice; se face un examen serologic prin reactia de seroaglutinare rapida pe lama) 

Diagnosticul: se pune pe baza anchetei epidemiologice si a semnelor clinice. Confirmarea consta in izolarea si identificarea virusului. 

Izolarea virusului se face cu dificultate, deoarece viremia este de scurta durata (starea de eliminator si existenta virusului in bursa Fabricius dureaza mai putin de 2 saptamani postinfectie) astfel ca pentru izolarea virusului se aleg subiecti in faze incipiente ale bolii. Se realizeaza pasaje oarbe succesive pe membrana corio-alatoidiana. 

Identificarea viruslui se face prin reactii serologice de SN sau IF (ambele fiind specifice); If pe criosectiuni diminua durata investigatiei. 

Conversia serologica: virusul induce aparitia de Ac neutralizanti si precipitanti, sinteza lor stand la baza punerii in practica a testelor de ID (pentru Ac precipitanti) si a celor de SN si ELISA (pentru Ac neutralizanti). Ac neutralizanti prezinta specificitate crescuta. Senzitivitate crescuta la tehnicile modeste au ID ce sunt teste de screening pentru a vedea statusul imun la pui. Ac precipitanti sunt decelabili la 15 zile postinfectie si se mentin 3 luni. 

Combaterea: 

Tratamentul nespecific urmareste scaderea mortalitatii prin interventii manageriale (organizatorice): 

-confort termic cu 1oC peste cerintele varstei (in prima zi de viata 38oC pana la 18 – 20oC); 

-vitaminoterapie; 

-rehidratare prin supliment de electroliti in apa de baut (existenta afectiunilor renale); 

-vaccinarea de necesitate numai la pasarile clinic sanatoase. 

Profilaxia: 

Nespecifica: 

-curatenie mecanica cu jet de apa sub presiune; 

-dezinfectia utilajelor de adapare si hranire (dezinfectantul: Virkon S 0.5%, dezinfectanti oxidanti, trebuie 

mentinut in contact cu substaratul timp de 24 ore); 

-dezinfectie riguroasa in hala, adapost si in afara halei pe suprafete cat mai largi. 

Specifica: 

-se vaccineaza adultele care dau oua de incubatie (imunitate vitelina eficienta in primele 3 saptamani de viata ale puiului); 

-program de vaccinare activa a tineretului si a gainilor de reproductie dupa ce intra in ouat; 

-vaccinuri inactivate adjuvantate pentru reproducatori; 

-vaccinuri vii din tulpini mai mult sau mai putin atenuate. Rezultatele acestor programe de vaccinare sunt imprevizibile, variabile fiind dependente de: 

-tipul de tulpina: tulpinile „fierbinti” mai putin atenuate sunt foarte bune imunogene, dar prezinta riscul aparitiei de enzootii; tulpinile atenuate sunt slab imunogene; 

-statusul imun al tineretului dupa varsta de risc maxim (depinde de disparitia Ac vitelini). Se impune un screening serologic in populatie si demararea acestei actiuni in functie de rezultate (pozitive sau negative) astfel: daca la varsta de 7 zile mai mult de 80% din pui prezinta Ac precipitanti se amana vaccinarea si se retesteaza peste o saptamana. Daca la varsta de 7 zile mai putin de 50% din pui prezinta Ac precipitanti se incepe vaccinarea sau se retesteaza peste o saptamana. Daca la varsta de 17 – 18 zile circa 50% din pui prezinta Ac vitelini se practica vaccinarea, iar daca la o varsta mai mica de 17 – 18 zile, procentul de pui cu Ac vitelini este mai mic de 50% tot se incepe vaccinarea. 

Anemia infectioasa a puilor de gaina 

Definitie: este o boala infectioasa imunodepresiva caracterizata d.p.d.v. clinic prin panmieloftizie, anemie aplastica si atrofie limfoida generalizata. 

Etiologia: entitatea infectioasa este produsa de un Circovirus ce poate provoca singur boala (ca agent primar) sau poate participa la exprimarea clinica a altor entitati infectioase: boala aripilor albastre, dermatita anemica, sindromul hemoragic. Virusul prezinta tropism pentru celulele hematopoetice, in special pentru nucleul acestora determinand afectarea subseturilor celulare cu origine in celula Stem. 

Epidemiologia: 

· receptivitatea:descreste cu varsta, dar efectul depinde de prezenta Ac vitelini, de gradul de maturizare imunologica, de rasa si de patogenitatea virusului. 

· cai de transmitere: -verticala, prin ou (ponderea cea mai mare),maxima dupa 1–6 saptamani postinfectie si neuniforma pe toata durata vietii; 

-orizontala: digestiva, respiratorie, rare. 

Patogeneza: depinde de calea de transmitere si de varsta. 

1) pe cale verticala: virusul exista in organism cand sistemul imunitar este imatur determinand o anemie severa si o imunosupresie, moartea fiind consecinta anemiei; 

2) pe cale orizontala (prin coabitare): varsta de risc maxim este mai mare de 4 – 5 zile. Consecutiv viremiei apare anemia discreta ce va fi urmata de eliminarea vitelina si prin fecale. 

Tabloul clinic: perioada de incubatie este de circa o saptamana (stabilita experimental). D.p.d.v. clinic se constata: abatere, prostratie, letargie, capul atarnand, paliditate excesiva a mucoaselor, a dermului. Mortalitatea este de 40% in circa 2 saptamani postinfectie. In cazul infectiei naturale se constata semne la pasarile in varsta de 2 – 4 saptamani (in medie o luna), iar unii subiecti se pot remite complet. 

Modificari biologice: se constata afectarea liniei hamatopoietice, observandu-se mieloftizie, cu scaderea valorii hematocritului, aparitia de forme imature de eritrocite, granulocite si trombocite. Formele imature de eritrocite dovedesc ca este afectata hematoza, iar in consecinta se instaleaza disfunctia respiratorie. Formele imature de granulocite atesta alterarea functiei de aparare antiinfectioasa, astfel ca va creste susceptibilitatea fata de infectii, iar aparitia trombocitelor imature dovedesc alterarea functiei de cogulabilitate ce va duce la aparitia de hemoragii si permeabilizarea peretilor vasculari 

Tabloul lezional: 

-slaba coagulabilitate a sangelui; 

-modificarea caracterelor plasmei (de la citrina pana la necolorata); 

-decolorarea maduvei osoase (aspect galbui) datorita faptului ca celulele hematoformatoare sunt inlocuite cu adipocite. 

Macroscopic se observa: 

-atrofia timpurie a timusului si ficatului datorita afectarii functiei hematolimfopoetice; 

-hemoragii pe mucoase si masele musculare. 

Microscopic se constata: 

-atrofie limfoida generalizata; 

-depletie limfoida corticala si medulara in timus. Caracteristice sunt incluziile eozinofile intranucleare in hepatocit si timocit. In celelalte organe limfoide se constata leziuni microscopice de atrofie cu sau fara focare necrotice si proliferarea stromei (tesut reticular). Medulograma atesta panmieloftizia (scaderea drastica a celulelor specifice si prezenta a numeroase adipocite). 

Diagnosticul: 

Suspiciunea se pune pe baza semnelor clinice (anemie, modificarile hematologice, decolorarea maduvei si atrofia timica) si a anchetei epidemiologice (varsta). 

Confirmarea se face prin examen virusologic. Identificarea virusului se face serologic prin IF sau SN. 

Diagnosticul de supraveghereconsta in identificarea Ac specifici prin examene serologice: ELISA sau SN. Combaterea specifica nu se face. 

Profilaxia: 

Specifica: -vaccinarea adultelor inainte de intrarea in perioada de ouat cu vaccinuri vii la varsta de 14 –18 saptamani; 

-supravegherea serologica a reproducatorilor prin evidentierea Ac vitelini. 

Nespecifica: -respectarea principiului „totul plin, totul gol” si repopularea cu efective indemne. 

Reticuloendotelioza 

Definitie: Reprezinta un ansamblu de afectiuni induse de virusuri inrudite ce determina aparitia de limfoame si nanism. 

Etiologia: este produsa de Oncoretrovirusuri de tip C transmisibile prin ou. 

Diseminarea mondiala se realizeaza prin vaccinuri ovocultura. Astazi vaccinurile se prepara numai din oua SPF. 

-virusuri grup leucoza-sarcom. 

Rezistenta acestor virusuri este data de glicoproteinele de invelis si de proteinele structurale P29 (determinanti antigenici majori de grup). 

Tulpini: 

a) REV-T produc boala in asociere cu un virus helper; gene patogene: gag, env, rel; 

b) alte tulpini inrudite cu REV-T; genom tip C (oncovirus) ce determina boli cronice: virusul sincitial al puilor, virusul anemiei infectioase a 

ratelor, virusul necrozei splinei, tumori spontane. 

Tabloul clinic: 

Sindroame: 

-nanism: aspect de pitic, atrofia organelor limfoide (bursa, timus), tulburari nervoase (modificari ale nervilor periferici), tulburari digestive (afectarea mucoasei intestinale, necroze hepato-splenice), imunodepresie celulara si umorala. 

-neoplazii cronice: -limfoame la varsata adulta dupa 5 – 10 luni postinfectie, hipertrofie hepato-splenica, bursala (se impune un diagnostic diferential fata de leucoza), proliferarea de prolimfoblasti; 

-tumori viscerale: proliferari in organele interne, dar nu si la nivelul nervilor periferici si in bursa Fabricius (ca in boala Marek, forma acuta); apar la varsta de 10 saptamani (diagnostic diferential fata de boala Marek, forma acuta). 

Conversia serologica: unii subiecti produc Ac specifici fata de proteina structurala P29, dar altii nu. Pasarea ramane infectata toata viata. 

Diagnosticul diferential: fata de bolile tumorale ale pasarilor prin eliminare (leucoza-sarcom, boala Marek). 

Diagnosticul: confirmarea se face prin examen virusologic. 

Identificarea virusului se face pe baza Ac monoclonali pentru P29 prin ELISA. 

Supravegherea serologica se face prin screening serologic ELISA si izolarea virusului din albus sau sperma masculilor. 

Profilaxia: 

Nespecifica: 

-respectarea masurilor de igiena; 

-prelevarea probelor de sange cu ace individuale (reproducatori, linii pure). 

Encefalomielita infecţioasă aviară 

Este boală infecţioasă confirmată şi în România (virusul circulă având consecinţe economice). 

Definitie: Este boală specifică găinii, virusul cauzal determinând tulburări nervoase, dar a fost izolat şi la alte specii aparţinând familiei galinacee la care provoacă tulburări nervoase de tipul miocloniilor şi tulburărilor de echilibru, iar moartea se produce consecutiv paraliziei. 

Etiologie: Picornavirus. D.p.d.v. structural prezintă 4 proteine structurale: VP1 – VP4 care constituie o singură identitate serologică. Virusul prezintă tropism enteric şi proprietăţi neurotope ceea ce se exprimă în tabloul clinic. 

Epidemiologia: 

· receptivitatea: este uniformă toată viaţa păsării, infecţia realizându-se la orice vârstă. Formele clinice apar la pui în primele 3 săptămâni de viaţă la care se constată procentul maxim de mortalitate, dar exprimarea lor depinde strâns de imunitatea pasivă, respectiv de Ac vitelini (în primele 21 zile). 

· sursele de infecţie: păsările infectate elimină virusul pe toată durata vieţii prin fecale (cale fecalo-orala); păsările se infectează după vârsta critică (21 zile); de la păsările infectate care au intrat în perioada de ouat timp de 2 săptămâni, virusul se transmite şi vertical prin oul embionat (vitelus). Imunoprofilaxia se face la o anumită vârstă, stare fiziologică pentru a preveni infecţia la pui după ecloziune. 

· difuzibilitatea depinde de receptivitatea populaţiei pe care o întâlneşte virusul. Pe cale verticală, difuzibilitatea este favorizată (întregul efectiv este afectat) de: 

-în incubator există ouă libere de virus, ouă infectate şi produşi infectaţi astfel că se înregistrează o morbiditate crescută la ecloziune (maximă densitate de subiecţi); din aceasta deducem că se infectează şi exprimă boala, puii lipsiţi de Ac vitelini; 

-după ecloziune diseminarea infecţiei depinde de intensitatea excreţiei prin fecale şi de momentul dobândirii maturităţii imunologice. 

Patogeneza: 

Perioada de incubaţie este de 1 săptămâna în cazul infecţiei pe cale verticală şi de 2 săptămâni în cazul infecţiei pe cale fecalo-orală. Virusul enterotrop se multiplică în epiteliul tubului digestiv, apoi pe cale sangvină produce viremie şi se răspândeşte în toate ţesuturile organismului, inclusiv în sistemul nervos determinând semne nervoase. 

Tabloul clinic: semne clinice se constată la pui mai mici de 3 săptămâni de viaţă, adesea la vârsta de 7 – 12 zile. Predomină semnele nervoase: tulburări de echilibru, dificultate în sprijin, tremurături ale capului şi gâtului = „tremor epidemic”, paralizie, moarte. Dacă infecţia se realizează la sfârşitul vârstei de 3 săptămâni, păsările (puii) supravieţuiesc, dar elimină virusul „a la longue” şi prezintă tulburări de creştere (scăderea ratei de conversie a furajului, nerealizarea sporului mediu zilnic). Infecţia realizată la găinile de reproducţie aflate la pontă se soldează cu scăderea producţiei de ouă şi producerea de ouă infectate ce va produce tulburarea procesului de incubaţie: embrionii mor în timpul incubaţiei ( creşte mortalitatea embrionară, scad ecloziunile). 

Tabloul lezional: 

-reacţie de tip infiltrativ limfocitar la nivel visceral şi al sistemului nervos central. La păsările în vârstă mai mare de 1 lună se constată leziuni de tip infiltrativ limfocitar în tubul digestiv, mici noduli albicioşi (punctiformi) în peretele stomacului glandular şi triturator, duodenului şi în parenchimul pancreatic. În SNC se constată leziuni histopatologice aparţinând tabloului desemnat pentru toate virozele: encefalomielită limfocitară nepurulentă; 

-perivascularită limfocitară; 

-infiltraţie limfocitară difuză; 

-mici focare de infiltraţie în teritoriile de microglioză. 

Diagnosticul: este uşor de pus la puii mai mici de 3 săptămâni (creşterea mortalităţii embrionare), dar greu de pus la adultele ouătoare (scăderea producţiei de ouă nu este severă şi nu se instalează brutal). La adulte se constată cataracte, dar nu se face examenul ochiului. 

Confirmarea: prin semnele de la incubaţie, episoadele de „tremor epidemic” la puii mai mici de 3 săptămâni. 

Virusul se izolează pe ouă embrionate. 

Materialul de elecţie este reprezentat de: SNC, pancreas, tub digestiv (perete stomacal şi duoden). 

Izolarea se face în condiţii speciale pe embrioni de găină SPF (la care nu există Ac vitelini) prin inoculare intravitelină la vârsta de 5 – 6 zile a embrionului sau la puii de 1 zi administrarea materialului patologic realizându-se intracerebral. 

Identificarea virusului se face prin tehnici serologice: SN, imunodifuzie (ID), ELISA. 

Diagnosticul diferenţial: faţă de epidemiile cu semne nervoase, hipovitaminozele A, E, B1 (enzootii nervoase), intoxicaţiile cu sare, efectele micotoxinelor din furaje (de tip cumulativ), boala Marek, ornitoză-psitacoză, arboviroze encefalitogene (existenţa paraziţilor), pseudopestă, exprimarea nervoasă (puii sunt imunizaţi cu Ac antipseudopestoşi de la mama). 

Consecinţele infecţiei cu virusul encefalomielitei infecţioase aviare în funcţie de vârstă: 

→ la o vârstă mai mică de 3 săptămâni: semne nervoase; 

→ la o vârstă mai mare de 3 săptămâni, înainte de ouat: excreţie prin fecale 2 – 3 luni; 

→ la o vârstă după ouat: excreţie prin fecale, iar la 2 săptămâni postinfecţie şi prin ou. 

Profilaxie şi combatere: 

Ac care apar la infecţie sunt Ac protectori (cu cât titrul este mai mare cu atât protecţia este mai mare. Vaccinarea înainte de intrarea la ouat la găinile provenite din mame imunizate se face cu vaccin inactivat. De la 3 săptămâni până la intrarea în ouat, infecţia nu determină mortalitate. Riscul de infecţie este crescut aşa că se practică vaccinarea cu vaccinuri vii la păsările după vârsta de 3 săptămâni. Se face şi o verificare a titrului de Ac la găinile de reproducţie după intrarea în ouat (transmit Ac suficienţi la pui). 

Se practică vaccinarea de necesitate la 2 – 3 săptămâni cu vaccin inactivat la puii proveniţi de la mame neimunizate; sub această vârstă, puii nu au maturitate imunologică aşa că nu se instalează răspunsul imun (pentru boala Marek şi pseudopesta aviară se face vaccinare cu vaccinuri vii în primele zile de viaţă având drept consecinţă imunizarea). 

Bolile respiratorii ale păsărilor: 

o Virale – acute: 

→ sindromul infecţios rinotraheită – cap umflat; 

→ bronşita infecţioasă aviară; 

→ laringotraheita infecţioasă aviară; 

→ bronşita prepeliţei. 

o Bacteriene – acute: 

→ coriza contagioasă. 

o Bacteriene – cronice: 

→ MRA (micoplasmoza respiratorie aviara). 

Sindromul infecţios rinotraheită – cap umflat 

Definiţie: boală infecţioasă virală cu două aspecte clinice: rinotraheită şi tumefierea capului exprimată ca unic sindrom sau în ambele feluri în funcţie de specie. 

Ex: -rinotraheită acută la curcă; 

-tumefierea capului la găină; 

-ambele sindroame la bibilică. 

Se pare ca expresia clinică este potenţată de infecţia cu E. coli (în cazul păsării, infecţia cu E.coli se realizează pe cale aerogenă). 

Importanţa economică: mortalitate variabilă, moderată, scăderea performanţelor. 

Etiologia: virusul aparţine familiei: Paramixoviridae (paramyxovirus); nu prezintă hemaglutinine şi neuraminidaze (pneumovirus). 

D.p.d.v. structural este format din 7 polipeptide (virus complex). 

Produce manifestări clinice fără a produce însă viremii. Se multiplică pe ouă embrionate (efect citopatic). 

Virusul produce incluziuni intracitoplasmatice acidofile în celulele epiteliului respirator. 

S-au identificat tulpini de pneumovirus de găină şi curcă al căror spectru de patogenitate este diferit (virusul de la găini se poate adapta şi poate infecta curca, invers mai puţin). 

Epidemiologia: riscul epidemiologic este mare. 

· receptivitate: -palmipedele şi porumbelul sunt refractare; 

-receptive sunt găinile, curcile, bibilicile. Susceptibilitatea mai mare se înregistrează la reproducătorii din rasele grele (momentul pontei este vârsta de susceptibilitate maximă). 

· căi de transmitere: -coabitare; 

-aerogen: poarta de intrare reprezentând-o mucoasa respiratorie, nazal, ocular; 

-oral: apa de băut contaminată, prin mucoasa segmentelor anterioare ale tubului digestiv. 

· dinamica: enzootică, cu morbiditate moderată şi mortalitate de 0.5 – 10%; boala difuzează prin sursele primare de infecţie. 

Patogeneza: perioada de incubaţie este de 2 – 3 zile. Virusul se multiplică în epiteliul ciliat traheal în care produce citostază, reacţie inflamatorie şi imunologică, distrugerea cililor şi epiteliului, eliberarea virusului şi producerea de porţi de intrare pentru flora bacteriană secundară. 

Restructurări imunologice: 

→ Ac se evidenţiază prin SN, IF, ELISA la 7 zile după debutul clinic; 

→ Ac persistă 9 săptămâni (infecţie experimentală) sau persistenţa este mai mare în efectivele convenţionale; 

→ Ac vitelini dispar după 2 săptămâni; 

→ Ac circulanţi sunt Ac protectori. 

Tabloul clinic: debutează cu modificări ale mucoasei căilor respiratorii anterioare (epiteliul ciliat al traheei) în primele 2 – 3 zile. Apar reacţii inflamatorii, cilii şi celulele epiteliale sunt distruşi eliberând virusul din celule şi creind porţi de intrare pentru bacterii. 

La curcă se constată semne respiratorii la broiller în vârstă de 1 lună: tuse, jetaj lacrimo-nazal. Tot efectivul se infectează şi exprimă boala. Evoluţia clinică este de aproximativ 1 săptămâna: o mare parte dintre subiecţi se remit, iar complicaţii bacteriene suferă mai puţin de 1/3 din efectiv, soldându-se ulterior cu moartea. La curcile de reproducţie, episodul respirator este nesemnificativ ca intensitate (aproximativ 30% din efectiv): scade ponta sever după debutul clinic cu până la 15%, dar revine la normal în circa 2 săptămâni. Trecerea prin boală a reproducătorilor din tot efectivul poate dura aproximativ 1 lună prelungind scăderea pontei. 

La găină şi bibilică, tabloul clinic este dominat de tumefierea capului. Tot ţesutul conjunctiv subcutanat al capului suferă o infiltraţie masivă seroasă (periocular, pleoape, sinusuri), uneori cuprinzându-l şi pe cel din regiunea cefei şi gâtului. Fenomenele respiratorii (jetaj, raluri) sunt mai moderate. Starea generală este alterată: somnolenţă, pierderi de echilibru datorită faptului că tumefierea capului interesează şi afectează şi teritoriul meningeal cerebral. 

În România, nu a fost încă diagnosticată această boală. 

Diagnostic diferenţial: faţă de coriza contagioasă aviară (infiltraţie sero-hemoragică a ţesutului conjunctiv subcutanat). 

Bronşita infecţioasă aviară: 

Definitie: Este boală infecto-contagioasă, virală a puilor de găină (la puii mai mici de 2 săptămâni de viaţă se caracterizează prin semne de bronşită) şi a găinilor ouătoare (se manifestă prin diminuarea ouatului). 

Etiologia: Coronavirus cu structură antigenică complexă: 3 proteine structurale (S, N, M) dintre care proteina S1 este hemaglutinină, iar S2 produce răspuns imun celular. 

Prezintă mai multe tipuri antigenice (ce se vor alege pentru imunoprofilaxie –tulpina cu cei mai mulţi epitopi). Este un virus pleomorf, cu diametru de 90 – 100 nm şi prezintă prelungiri în formă de măciucă („coroană”). Prezintă simetrie helicoidală şi ARN dublu catenar. Răspunsul imun primar este reprezentat de Ac hemaglutinanţi, Ac neutralizanţi diferenţiaţi prin metode serologice ELISA sau Ac monoclonali. Virusul rezistă în mediu mai puţin de 1 lună; este sensibil la dezinfectante. 

Epidemiologia: 

· receptivitate: puii de toate vârstele, dar se constată o expresie clinică gravă la puii de 5 – 12 zile. 

· eliminarea virusului se realizează prin secreţiile respiratorii astfel că diseminarea este rapidă în cadrul efectivului determinând apariţia de enzootii explozive; toate păsările se infectează exprimând sau nu semne clinice. 

Patogeneza: virusul prezintă tropism pentru aparatul respirator şi renal, epiteliul şi aparatul genital. Acest tropism are drept consecinţă complexitatea şi variaţia semnelor clinice. Virusul există în trahee, pulmon, rinichi, bursa Fabricius la 1 – 7 zile postinfecţie, iar în fecale la 20 zile postinfecţie. Se constată forme exclusiv respiratorii la categoriile de vârstă la care aparatul urogenital este imatur şi tulburări ale ouatului (calitate, cantitate) la păsările mature sexual. Infecţia cu acest virus induce apariţia de Ac care pot fi transmişi prin vitelus, numai că răspunsul imun protector nu se datorează în exclusivitate Ac vitelini, ci în mai mare măsură stimulării componentei celulare a răspunsului imun (se apreciază mai mult răspunsul prin proliferarea imunoblastică faţă de titrul de Ac astfel că este posibilă vaccinarea începând cu prima zi de viaţă). Ceea ce asigură efect protector o reprezintă inducerea sintezei de Ig A secretorie care blochează virusul la poarta de intrare. Ac maternali asigură protecţie la pui până la 14 zile. 

Tabloul clinic: perioada de incubaţie este de scurtă durată; după 2 săptămâni de viaţă se poate instala expresia clinică severă: strănut, jetaj, raluri, crize de asfixie (exsudat inflamator în cantitate mare în lumenul traheei greu de eliminat prin strănut). În cazul tulpinilor cu tropism pentru aparatul urinar se constată modificarea consistenţei excretei astfel că se modifică în consecinţă şi consistenţa fecalelor. 

La adulte, aparatul reproducător este mai afectat, scăzând drastic ouatul care este sistat 2- 3 săptămâni până la o lună; ouăle depuse se modifică d.p.d.v. al cochiliei şi conţinutului: ouă mici, membrană cochilieră neregulată, scade vâscozitatea albuşului, scade rezistenţa membranei viteline, toate aceste aspecte apărând din cauza unei ovarite acute, scurtării oviductului şi afectării epiteliului oviductului, a funcţiilor segmentelor lui (modificarea vitelusului, albumenului, cochiliei). 

Diagnosticul: confirmarea se realizează prin izolarea şi identificarea pe ouă embrionate. Materialul patologic este reprezentat de inelele traheale cu zonele de mucoasă afectată. Izolarea se realizează pe substrat de ou embrionat de 9 – 11 zile (nanism embrionar). Identificarea se face prin virusneutralizare, ELISA, IHA (cel mai specific este testul SN). ELISA se utilizează numai pentru estimarea răspunsului imun postvaccinal (estimarea uniformităţii răspunsului imun vitelin). 

Combaterea: tratament specific nu există. Se îmbunătăţesc condiţiile de microclimat (creşterea temperaturii, ventilaţie, controlul noxelor). Datorită nefropatogenităţii se combate deshidratarea prin suplimentarea apei cu săruri (electroliţi). 

Profilaxia: -vaccinuri vii adminsitrate prin apă, intraconjunctival, intranazal prin aerosoli la ventilaţii mici; 

-vaccinuri inactivate înainte de intrarea în ouat ce vor preveni tulburările de reproductie. 

Laringotraheita infecţioasă aviară: 

Definitie: Este o boală infecto-contagioasă, virotică acută manifestată clinic prin accese de sufocare, tuse şi expectorat sangvinolent. 

Etiologia: -herpesvirus, alfa-herpesvirus; 

-cubic, cu alveolă, ADN, capsidă icosaedrală; 

-prezintă în structura sa glicoproteine (60, 90, 115 – 205 Kd) imunogene; 

-este sensibil la căldură (se distruge la 37 – 39oC), agenţi lipolitici, dezinfectante; 

-nu există diferenţe antigenice. 

Epidemiologia: 

· receptivitatea: găină, fazanul, păunul. 

· factori de risc: vârsta (sunt susceptibili la infecţie şi boală, tineretul şi adultele peste 4 luni), stresul imun (păsările imunizate dobândesc rezistenţă faţă de expresia clinică a bolii). 

· surse de infecţie: păsările bolnave cu forme clinice, păsările purtătoare, secreţiile respiratorii şi conjunctivale. După trecerea prin boală, păsările care supravieţuiesc rămân purtătoare şi eliminatoare un timp variabil şi intermitent. 

· dinamica: enzootică explozivă cu morbiditate de 90 – 100% şi mortalitate de 5 – 70% (în medie 10 – 20%). 

· factori favorizanţi: densitatea crescută în incinte, microclimatul nefavorabil (cu NH3, pulberi în atmosferă, umiditate crescută şi curenţi de aer ce cresc susceptibilitatea căilor respiratorii faţă de infecţie). 

Patogeneza: virusul se ataşează pe suprafaţa celulară în care pătrunde prin pinocitoză; ADN viral migrează în nucleul celulelor şi inţiază multiplicarea virală producând apariţia incluziilor intranucleare; ulterior virusul îşi formează alveola proprie şi este eliminat în trahee. Virusul se multiplică în tractusul respirator (viremia secundară este posibilă sau absentă). Unii subiecţi cantozează virusul în ganglionul trigemen (ggl. de la nivelul capului) de unde se poate reactiva (revine în căile respiratorii) la 15 luni postvaccinal. Foarte rar virusul poate trece în sânge producând o viremie tranzitorie. 

Tabloul clinic: 

-perioada de incubaţie este de 6 – 12 zile (în cazul infecţiei naturale) sau 2 – 4 zile (în cazul infecţiei traheale); 

-jetaj, tuse, sufocare, dispnee, mucus sangvinolent, caracter hemoragic al expectoratului traheal; 

-în formele moderate se constată: jetaj oculo-nazal persistent şi conjunctivită, sinuzită (uneori hemoragică), tuse, scăderea ouatului; 

-în 10 – 14 zile afectează tot efectivul şi începe vindecarea; 

-evoluează acut sau supraacut (rar constatate forme subacute sau cronice); 

-caracteristic este caracterul sangvinolent al secreţiilor respiratorii. 

Tabloul lezional: 

-edem şi congestie până la rupturi vasculare la nivel conjunctival, nazal şi al sinusurilor infraorbitare; 

-laringotraheită hemoragică sesizându-se coaguli de sange pe cioc; 

-poate afecta uneori şi bronhiile, pulmonii sau sacii aerieni când pătrunde o tulpină foarte agresivă sau acţionează puternic factorii favorizanţi care scot din funcţiune barierele de protecţie ale aparatului respirator; 

-la nivelul laringelui şi traheei se constată congestia şi edemul mucoasei, fenomene hemoragice (datorită unei distrucţii a epiteliului traheal, nefiind o problemă de coagulabilitate) cu acumulare de coaguli de sânge în lumen traheei (sunt frecvente şi caracteristice). În situaţiile în care se înregistrează evoluţii subacute, în trahee se observă un exsudat inflamator fibrinos (se impune diagnostic diferenţial). 

D.p.d.v. histopatologic, se constată: hipertrofia celulelor epiteliale cu pierderea cililor, infiltraţie cu celule mononucleare în mucoasă şi submucoasă, prezenţa incluziilor intranucleare Seifert în celulele epiteliului traheal. 

Diagnosticul: este foarte uşor de pus în formele tipice şi mai greu în formele moderate. 

Confirmarea: se face prin → examen histopatologic: incluzii intranucleare în celulele epiteliului traheal; 

→ identificarea virusului în trahee prin IF sau testul imunoperoxidazei; 

→ infecţia experimentală cu exsudat traheal la puii indemni şi imunizaţi. 

Izolarea virusului se realizează pe ou embrionat, intraalantoidian sau pe membrana corioalantoidiană (determină apariţia de noduli în care se observă incluzii intranucleare). 

Identificarea virusului se realizează prin IF (cu florocrom), imunoperoxidază, ME (microscopie electronică). 

Evidenţierea Ac se face prin metode serologice: ELISA, SN, ID, IF. 

Combaterea: 

-este boală declarabilă şi carantinabilă; 

-la începutul episodului de boală se face vaccinarea de necesitate a păsărilor clinic sănătoase; 

-se împiedică ieşirea din efectiv (decât pentru abataj) a păsărilor clinic sănătoase ; 

-asigurarea de condiţii de microclimat corespunzătoare. 

Profilaxia: 

Specifică: se folosesc vaccinuri intermediar atenuate, în zonele endemice sau ca vaccinare profilactică pentru prevenirea căderii ouatului la păsările specializate pentru producţia de ouă. 

Tipuri de vaccinuri şi căi de administrare: -vaccinurile nu induc răspuns imun satisfăcător decât într-o măsură extrem de variabilă. Cele mai bune rezultate s-au obţinut cu vaccinurile vii. Trebuie reţinut faptul că efectul protector nu este în corelaţie directă cu titrul de Ac (ce sunt tranzitorii –3 – 4 luni). 

Vaccinurile vii prezintă 2 avantaje majore: modalitatea de administrare ce exclude inocularea şi uniformitatea lotului. 

Dezavantaje: utilizarea de tulpini cu patogenitate reziduală poate determină postvaccinal o pseudoenzootie, dar mai ales instalarea excreţiei virusului vaccinal, intermitent şi nu la toţi subiecţii (se impun restricţii la vânzarea acestor păsări sau numai în efectivele vaccinate). Vaccinurile vii sunt preparate din tulpini atenuate sau tulpini cu potenţial patogen rezidual (cu rezultate mai bune). 

Căi de administrare: 

-calea mucoaselor prin instilare intranazală sau intraconjunctivală; 

-prin apa de băut, cu dietă hidrică şi creşterea concentraţiei de electroliţi; nu prea este recomandă datorită problemelor ce pot apărea datorită neuniformităţii dozei primite prin adăpare şi faptului că herpesvirusurile sunt sensibie la acţiunea factorilor de mediu (vor duce la diminuarea concentraţiei vaccinale a apei); 

-prin aerosoli (foarte eficientă în caz de administrare masală); prezintă riscul izbucnirii de mici enzootii prin supradoză. 

Sindromul căderii ouatului (EDS 76, Egg Drop Syndrome 76) 

Etiologia: Aviadenovirus de grup III. 

Se cultivă pe celule primare renale, hepatice de embrion de găină, pe fibroblaste embrionare de gâscă şi raţă. Este virus ubicvitar. Infecţia se realizează în perioada de ouat. Izolat, virusul a fost izolat de la raţă sau gâscă. Virusul este extrem de rezistent la acţiunea factorilor de mediu. 

Epidemiologia: 

· receptivitatea: găină, gâscă, raţă. 

· surse de infecţie: aşternutul, obiectele de inventar, păsările sălbatice. 

· căi de transmitere: -verticală: prin ou, virusul găsindu-se în partea albuminoasă a oului. Prezenţa virusului în ou este compatibilă cu supravieţuirea embrionului. 

-orizontală: pe cale digestivă (datorită continuităţii aparatului digestiv cu cel reproducător la pasăre), prin fecalele contaminate cu secreţiile din oviduct; apa şi furajele contaminate. Virusul este eliminat prin produsele de secreţie ale oviductului. 

· Dinamica: enzootică, dramatică fiind perturbat ouatul. 

Tabloul clinic: 

-încetarea ouatului şi în funcţie de etapa infecţiei, producerea de ouă cu morfologie modificată; 

-infecţia are drept consecinţă scurtarea oviductului astfel că nu se mai realizează morfogeneza completă a oului, rezultând ouă cu membrana cochilieră şi cochilia subţiată, rugoasă sau chiar absentă; la ouăle pigmentate se constată depigmentarea neuniformă a cochiliei; 

-albumen apos; 

-durata evoluţiei este de circa 4 –10 săptămâni (în medie de 2 luni) astfel că se constată scăderea producţiei de ouă cu circa 10 – 14 ouă/ găină (40% din producţie). 

Tabloul lezional: 

-ovarul inactiv, involuat; 

-oviductul atrofiat; 

-edemaţierea mucoasei oviductului; 

-d.p.d.v. histopatologic se constată incluzii intranucleare în celulele epiteliului glandelor cochiliere ale oviductului şi infiltraţie limfocitară. 

Diagnosticul: 

-izolarea virusului; 

-identificarea: efect citopatic, moarte embrionară şi hemaglutinine în lichidul alantoidian; 

-examen serologic: IHA, ELISA, SN, ID, reacţia de fixare a complementului (FC). 

Combaterea: nu există tratament. 

Profilaxia: 

Nespecifică: 

-separarea ecloziunilor; 

-controlul mişcării şi transporturilor; 

-curaţenia şi dezinfecţia adăpostului după fiecare serie; 

-recoltarea rapidă a ouălor; 

-vid sanitar. 

Specifică: folosirea de vaccinuri invactivate, uleioase la vârsta de 14 – 16 săptămâni, imunitatea instalându-se la 7 zile postvaccinal, cu peak de Ac la 2 – 5 săptămâni postvaccinal şi durată de până la 1 an; vaccinarea se realizează la transferul tineretului în hale pentru adulte. 

Coriza contagioasă aviară 

Definiţie: este o boală infecto-contagioasă, produsă de Haemophillus paragallinarum ce determină inflamaţia acută a mucoasei nazale şi a sinusurilor infraorbitare, conjunctivită catarală şi fibrinoasă, precum şi scăderea bruscă a producţiei de ouă. 

Etiologia: Haemophillus paragallinarum este un cocobacil, imobil, nesporulat, cu dimensiuni de 0.4 – 0.8 μm/ 1 – 3 μm; este Gram-negativ, bipolar, găsindu-se izolat sau în lanţuri scurte în culturi. 

Cerinţe de cultivare: necesită prezenţa factorului X = hemina (protoporfirină necesară respiraţiei bacteriene) şi a factorului V = NAD (oxidoreducere). Este germen aerob sau anaerob facultativ. Pentru izolare necesită atmosfera îmbogaţită cu CO2. Se cultivă pe geloză cu sânge sau geloză şocolat, la 32 – 34oC, producând colonii mici (aspect de picături de rouă). Nu produce indol, uree şi nu hemolizează. Hidrolizează inconstant polialcoolii. 

Structura antigenică: a. 3 serotipuri: A, B şi C sau I, II şi III identificate prin reacţia de seroaglutinare rapidă pe lamă; 

b. 2 – 3 tipuri de hemaglutinine: ha (LT, ST), ha1 / A, B, ha2 /A, B, C. 

Sensibilitatea: 2 – 10 minute la 45 – 55oC, 4 – 24 ore la 18 – 20oC, 24 ore la 8oC în formol 0.25%, mai multe zile la 4oC, ani de zile la congelare şi liofilizare. 

Epidemiologia: 

· receptivitate: găina, fazanul, bibilica (mai rar); prepeliţa şi gâsca se infectează experimental. 

· factori de risc: -intrinseci: vârsta (toate categoriile, dar evoluează mai grav la adulte 4 – 8 săptămâni 90%, 3 luni 100%), starea de sănătate (infecţii intercurente), imunodeficienţe; 

-extrinseci: factorii de mediu şi condiţiile de exploatare (densitatea crescută , oscilaţiile de temperatură şi umiditate, astfel că infecţia are caracter sezonier), stresul individual şi de grup, avitaminozele. 

· sursele de infecţie: păsările trecute prin boală devin purtătoare şi eliminatoare, tulpinile găzduite de acestea dobândind un potenţial patogen mai mare faţă de subiecţii indemni, asfel că prin trecere succesivă a tulpinilor pe diferiţi subiecţi duce la un potenţial patogen mult mai ridicat şi la izbucniri mult mai grave. 

· căi de transmitere: -numai orizontală, prin coabitare care facilitează diseminarea infecţiei pe cale respiratorie, în principal, dar posibil şi pe cale digestivă. 

· dinamica: -exploziv enzootică în efectivele indemne; 

-enzootică cu tentinţă de staţionare în efectivele endemice. Mortalitatea variază în funcţie de agresivitatea tulpinii, iar morbiditatea este întotdeauna de 100%. 

Patogeneza: 

-bacteria adera la epiteliul mucoasei respiratorii; 

-hiperemie si edem in lamina proprie ce duce la descuamarea epiteliului, iar in final, la hiperplazia epiteliului glandular din cavitatiile nazale, sinusuri si trahee; 

-modificarile apar la 20 ore postinfectie, iar gravitatea maxima a lor se constata la 7 – 10 zile postinfectie; 

-tulpinile foarte virulente pot efecta aparatul respirator, inclusiv sacii aerieni; 

-procesul este brutal; 

-un episod de boala poate cuprinde toate pasarile intr-un interval mai mic de 2 saptamani. 

Tabloul clinic: 

-durata perioadei de incubatie tine de gazda fiind in medie de 3 – 7 zile. Evolutia bolii poate fii acuta sau supraacuta. 

-semne ale corizei: stranut frecvent, jetaj seros, mucos, muco-purulent, scuturari ale capului si sensibilitate la palparea capului; 

-respiratie bucala (pasarea sta cu ciocul deschis); 

-inflamatia conjunctivelor, a sinusului infraorbitar unilateral sau bilateral; 

-pleoape umflate, dureroase, lipite de secretii muco-purulente = „cap de bufnita”; 

-inapetanta, diaree, slabire, caderea ouatului cu 10 – 40%; 

-evolutia este in corelatie cu agresivitatea tulpinii si existenta infectiilor intercurente; 

-dificultate in gasirea sursei de hrana si de adapare; 

-vindecarea clinica se produce in circa 10 zile. 

Prognosticul: 

-clinic este favorabil, cel mult rezervat; 

-epidemiologic este grav deoarece vindecarea pasarilor se insoteste de instituirea starii de portaj (condamna schimbul de pasari, acestea luand calea abatajului). 

Tabloul lezional: 

-inflamatia catarala a cailor respiratorii superioare si a sinusurilor (roseata, tumefactie, exsudatie); 

-inflamatia catarala a conjunctivelor, crestei, barbitelor. D.p.d.v. histopatologic se constata degenerescenta celulara, hiperplazia epiteliului mucos si glandular, infiltratie cu polimorfonucleare (PMN) in lamina proprie. 

Diagnosticul: -suspiciunea este dificila sau usoara in cazul formelor de boala tipice (mai ales in cazul efectivelor indemne). 

Confirmarea se face prin izolarea si identificarea bacteriei. 

Materialul patologic de la pasarile in vita este reprezentat de lichidul sinusal sau exsudatul traheal. 

Insamantarea se face pe geloza cu sange, incubat la 37oC, cu atmosfera imbogatita cu CO2, 24 – 48 ore. 

Identificarea se face pe baza proprietatilor chimice si prin serotipizare (aglutinare rapida pe lama, ID, IHA). 

Diagnosticul serologic: RFC (cea mai utilizata tehnica pentru supraveghere si confirmare), hemaglutinare pasiva, IF. Pentru serotipizarea tulpinilor se folosesc Ac monoclonali. 

Diagnosticul diferential: fata de celelalte boli respiratorii ale pasarilor ce se exprima prin diminuarea ouatului si tulburari respiratorii. 

Tratamentul: se administreaza antibiotice (eritromicina, gentamicina, streptomicina, tetracicline), furazolidona, sulfamide (biseptol, trimetoprim), dar acestea nu asigura sterilizarea bacteriologica (limiteaza numai boala si pierderile prin diminuarea productiei de oua). 

Profilaxia: 

Nespecifica: 

-eliminarea pasarilor bolnave si vindecate; 

-carantina; 

-DDD riguroase; 

-pastrarea statusului in efectivele indemne. 

Specifica: vaccinarea: 

-in zonele cu antecedente; 

-la pasarile de reproductie si la cele pentru productia de oua. 

-din culturi inactivate cu formol si adjuvantate pe Al(OH)3 sau ulei mineral; 

-concentratie de 108 UFC/ml; 

-vaccinare la 10 –20 saptamani (eventual rapel). Durata de protectie este de 6 – 8 luni (toata viata economica). Vaccinarea este doar o solutie pentru situatiile de necesitate (pentru fermele care au avut antecedente de boala). 

Combaterea presupune pe langa tratament izolarea efectivelor afectate (exploatarea lor in circuit inchis pana la incheierea ciclului de productie) si carantina. 

Micoplasmoza respiratorie aviara (MRA) 

In trecut, boala se numea „boala respiratorie cronica” (BRC). 

Definitie: este o boala infectioasa a galinaceelor caracterizata prin tulburari respiratorii, slabire progresiva si diminuarea productiei de oua. 

Importanta economica: produce pagube economice mari din cauza intarzierilor in dezvoltare a tineretului aviar, a scaderii productiei de oua si carne, a procentului redus in fecundare si ecloziune, a deprecierii calitatii carnii si necesitatii unor tratamente costisitoare. 

Etiologia: este produsa de Mycoplasma gallisepticum, ce prezinta tulpini patogene si nepatogene. 

De regula, actioneaza in asociatie cu alti germeni bacterieni (E. coli, Pseudomonas aeroginosa, Haemophylus paragalinarum) sau virali astfel incat boala capata un caracter grav. 

Se izoleaza din organele respiratorii ale pasarilor bolnave, mai ales de la nivelul sacilor aerieni. 

Se cultiva pe medii cu ser si in embrionul de gaina pe care-l omoara producand leziuni la nivelul aparatului respirator. 

Tulpinile patogene produc aglutinarea hematiilor de pasare. 

Evidentierea Ac aglutinanti serici se realizeaza prin reactia de aglutinare cu un Ag de Mycoplasma gallisepticum. Serul pasarilor infectate in contact cu cultura de Mycoplasma gallisepticum inhiba fenomenul de aglutinare al eritrocitelor de pasare. 

Epidemiologia: 

· receptivitatea: -gaini, curci, fazani, bibilici, prepelite, pauni (mai rar, porumbei si rate); 

-cei mai receptivi sunt puii de gaina in varsta de 15 zile si puii de curca, precum si pasarile din rasele precoce. Rezistenta la infectie depinde atat de prezenta Ac circulanti specifici, de o stare „de premunitie” (prezenta in stare de latenta a micoplasmelor in tesuturi), de raspunsul imun mediat celular si de situatia fiziologica si biologica a pasarilor receptive. 

· surse de infectie: -pasarile bolnave, cele cu infectii inaparente care poarta germeni in aparatul respirator si ii elimina prin secretiile cailor respiratorii; 

-pasarile salbatice reprezinta un rezervor natural permanent, important in mentinerea si difuzarea bolii, ca purtatori si eliminatori de germeni. 

· cai de transmitere: -principala, prin oul infectat, efectivele matca infectate fiind vectori permanenti. Datorita transmiterii prin ou a infectiei, face ca generatii succesive de gaini sa fie infectate, de unde si remarcabila persistenta a infectiei in focarul respectiv. 

-pe cale aerogena directa (intre pasari) sau indirecta (prin intermediul aerului), dar nu este frecventa datorita rezistentei scazute a Mycoplasma gallisepticum in mediu. 

· factorii de stres: aglomerarea, starile depresive. 

· dinamica: -enzootica, cu caracter masal la tineret; 

-sporadico-enzootica, cu evolutie trenanta, stationara la pasarile adulte; 

-morbiditate de 100% si mortalitate de 10 – 40%. 

Patrunderea bolii intr-un efectiv indemn se face prin introducerea de pasari cu forme cronice de boala sau cu infectii inaparente. 

Patogeneza: patrunse in organism pe cale respiratorie, micoplasmele determina o inflamatie catarala a mucoasei sinusurilor, cavitatii nazale si traheei. Ulterior, micoplasmele se localizeaza in sacii aerieni unde se multiplica masiv producand inflamatii fibrino-cazeoase a caror gravitate este influentata si de patogenitate germenilor care patrund odata cu aerul inspirat. 

In infectiile masive se inregistreaza stari septicemice care duc la aparitia de leziuni in tot tractusul aerofor, inclusiv in pulmon ca si in alte organe, participand impreuna cu alti germeni la instalarea poliserozitelor cu prinderea uneori in bloc compact a masei intestinale, ficatului, splinei, cordului si pulmonului. 

Tabloul clinic: -perioada de incubatie de 10 – 30 zile; 

-evolutia si manifestarile clinice sunt in functie de varsta, de localizarea procesului inflamtor si de infectiile secundare, predominand unul sau mai multe dintre urmatoarele sindroame respiratorii: 

-coriza; 

-sinuzita; 

-laringotraheita; 

-aerosaculita; 

-pneumonie. 

La puii de gaina in varsta de 1 – 3 luni: 

-infectia apare ca urmare a transmiterii prin ou; 

-cel mai frecvent se manifesta ca sindrom de coriza; 

-intarzieri in crestere si diminuarea progresiva a apetitului; 

-jetaj sero-mucos, stranut, tuse, raluri la nivelul traheei (semne ale sindromului de coriza); 

-respiratie dispneica (pasarea respira cu ciocul deschis sau intredeschis); 

-uneori, sinuzite infraorbitare cu caracter exsudativ sau enterita. 

La tineretul in varsta de 5 – 6 luni: 

-sindom de laringotraheita; 

-debut nespecific marcat doar de diminuarea apetitului; 

-uneori, tulburari respiratorii sub forma de tuse, stranut, jetaj; 

-respiratie dispneica, cu ciocul deschis, dureroasa, cu raluri care la ascultatie se sesizeaza la nivelul larinxului si traheei; 

-uneori, sinuzita infraorbitara, conjunctivita si cheratita, precum si diaree; 

-evolutie de 2 – 4 luni, cu o mortalitate de 10 – 30%. 

La gainile ouatoare in varsta de peste 10 luni: 

-evolutie benigna, sub forma de sindrom de aerosaculita insotita de diminuarea productiei de oua cu 10 – 30%; 

-pierderile prin mortalitate sunt neinsemnate atunci cand conditiile de intretinere sunt bune. 

Tabloul lezional: leziunile variaza in functie de varsta pasarii si stadiul bolii astfel: 

o In faza initiala: 

-rinita si sinuzita seroasa; 

-laringita seroasa sau sero-hemoragica; 

-mucoasa traheala ingrosata, congestionata, acoperita de un exsudat mucos, mucofibrinos sau fibrinocazeos; 

-sacii aerieni usor ingrosati si opacifiati care cu evolutia bolii devin din ce in ce mai grosi si complet opaci; la deschiderea lor se gasesc mase fibrinoase sau cazeoase (aspect de „jumari de oua”) care ii pot bloca total sau partial determinand o aerosaculita cazeoasa. Aceste mase, uneori, pot fi ramolite, purulente si cu miros respingator (in special, la nivelul sacilor aerieni toracici si abdominali); 

-pulmonii sunt hiperemiati si mariti in volum sau cu leziuni de pneumonie catarala sau crupala. 

o In formele avansate: de obicei, se suprapun infectii secundare (cu precadere E. coli) constatandu-se: 

-inflamatie fibrinoasa sau fibrinocazeoasa a majoritatii seroaselor din cavitatea toraco-abdominala (inclusiv, pericard si epicard); 

-aderente fibrinoase intre pericard si epicard; 

-perihepatita; 

-hepatoza si nefroza; 

-usoara splenomegalie; 

-salpingita cu prezenta de depozite cazeoase in oviduct; 

-focare degenerative in musculatura pectorala. 

D.p.d.v. histopatologic, leziunile intereseaza mucoasa nazala, sinusala si traheala, initial, cu pierderea cililor vibratili ai celulelor epiteliului de acoperire, hiperplazie limfocitara insotita de distrofia si descuamarea epiteliului secretor. 

Diagnosticul: -se suspicioneaza pe baza anchetei epizootologice, a simptomatologiei si tabloului lezional (leziunile sacilor aerieni, indeosebi, depozitele fibrinocazeoase de aspectul „jumarilor de oua”); 

-confirmarea: prin metode bacteriologice si serologice. 

· Examenul bacteriologic: consta in izolarea si identificarea Mycoplasmei gallisepticum. 

→ Izolarea: insamantari pe medii speciale (mediu Eduward, mediul PPLO, etc). Materialul patologic este reprezentat de mucoasa sinusala si traheala, pulmoni, saci aerieni, oviduct, oua, etc. 

→ Identificarea tulpinii izolate se realizeaza prin teste biochimice, serologice si de patogenitate pe embrionul de gaina si curca. 

· Examenul serologic: -teste de seroaglutinare rapida sau lenta; 

-reactia de hemaglutinare rapida (seroaglutinare cu sange integral); 

-reactia de aglutinare rapida cu vitelus; 

-reactia de inhibare a hemaglutinarii; 

-testul de inhibare a cresterii. 

Pentru diagnostic se utilizeaza: 

-reactia de inhibare a hemadsorbtiei; 

-reactia de inhibare metabolica; 

-RFC; 

-reactia de hemaglutinare indirecta; 

-IF. 

Testele serologice permit si diferentierea Mycoplasmei gallisepticum de Mycoplasma gallinarum, care este nepatogena, lipsita de proprietatea de a aglutina globulele rosii, dar prezinta o mare heterogenitate antigenica. 

Evidentierea Ac specifici se poate realiza la 10 –14 zile postinfectie; titrurile sunt mai mici la pui si in cazul localizarii leziunilor la nivelul cailor respiratorii superioare comparativ cu pasarile adulte. 

Diagnosticul diferential: se face pentru diferentia micoplasmoza respiratorie aviara tradusa prin sindrom de coriza, sinuzita si laringotraheita fata de: 

→ pseudopesta aviara (caracter epizootic, afecteaza taoate categoriile de varsta, iar tabloul clinico-lezional este mult mai complex); 

→ laringotraheita infectioasa (mult mai contagioasa in focare si afecteaza frecvent tineretul intre 2 – 8 luni); 

→ difterovariola, forma cutanata (pe pielea capului sunt prezenti noduli variolici); 

→ bronsita infectioasa (evolueaza cu manifestari respiratorii numai la puii cu varsta de pana la 5 saptamani, iar la adulte numai cu tulburari ale ouatului); 

→ coriza contagioasa (localizarea procesului inflamator numai la nivelul mucoaselor capului si exceptional de rar la nivelul segmentelor posterioare ale aparatului respirator); 

→ ornitoza = chlamidioza (la adulte evolueaza, de obicei, asimptomatic, iar productia de oua nu este influentata sau cu tulburari respiratorii inconstante sau pasagere; la tineret evolueaza cu tulburari respiratorii, digestive si nervoase, fiind mai frecventa la palmipede). 

Prognosticul: 

-defavorabil atat pentru pasarea bolnava, cat si pentru efectiv; 

-morbiditatea crescuta, deprecierea carcaselor, confiscarile de abator si pierderile prin mortalitate necesita adeseori depopularea totala a halelor inainte de implinirea termenului de exploatare. 

Profilaxia: 

Nespecifica: 

-eradicarea infectiilor in efectivele matca (greu de realizat in efectivele mari); 

-supravegherea serologica permanenta si periodica prin intermediul testului de seroaglutinare rapida, la intreg efectivul in varsta de 16 – 24 sapatamani, in fermele cu linii pure si bunici; 

-efectuarea de embrioteste lunare, la toate efectivele (linii pure, bunici, reproducatori) cu evidentierea pe hale si statii de incubatie; 

-aplicarea sustinuta a unui program de profilaxie medicamentoasa si evitarea oricarei posibilitati de realizare a infectiei pe cale orizontala, prin masuri severe de securitate sanitar-veterinara a fermelor de selectie si reproductie; 

-popularea adaposturilor se face cu pui obtinuti din oua provenite de la gaini tratate preventiv cu antibiotice sau din oua supuse sterilizarii de micoplasme. 

Tratamentul medicamentos al oualor destinate incubatiei cu antibiotice specifice (tylan, formazin, spectam, lincospectam, eritromicina, gentamicina) se poate face masal (prin imersie sau stropire) sau individual (inoculari cu solutii de antibiotic), tratament ce va fi precedat de dezinfectarea oualor prin fumigare cu formol. 

Pentru mentinerea indemnitatii unui efectiv se impune tratarea preventiva a puilor in primele 5 zile de viata cu antibiotice (tylan, spectam, gallimycin, etc) administrate de preferinta in apa de baut. 

Specifica: 

-vaccinurile inactivate simple sau adjuvantate nu asigura o protectie satisfacatoare a pasarii fata de infectia cu Mycoplasma gallisepticum; 

-vaccinurile vii cu diferite tulpini atenuate de Mycoplasma gallisepticum (tulpinile: T, CP, etc) induc o stare de imunitate ce dureaza 15 luni, iar Ac specifici se transmit pasiv la progenitori. Pasarile vaccinate raman, insa, purtatoare de Mycoplasma gallisepticum si pot transmite boala prin ou sau prin contact cu pasarile sanatoase astfel incat utilizarea vaccinurilor vii in efectivele indemne este total contraindicata, fiind preferate vaccinurile inactivate. 

Combaterea: 

-este extrem de dificila, indeosebi in efectivele mari in care se practica cresterea industriala; 

-pasarile bolnave se scot din efectiv si se sacrifica, iar restul pasarilor se supun unui tratament preventiv; 

-cand numarul pasarilor bolnave este mai mare se poate aplica un tratament curativ de masa a carui eficacitate este in functie de gravitatea bolii, implicit de interventia alaturi de Mycoplasma gallisepticum a altor bacterii sau virusuri. In tratamentul pasarilor bolnave se folosesc antibiotice (tetracicline, eritromicina, streptomicina, tylan) administrate in apa de baut sau individual si chimioterapice (nitrofuran, furazolidona) in doza de 300 – 400 g/tona de furaj. La tratamentul medicamentos se asociaza administrarea de premixuri vitaminizate. 

-in situatia loturilor infectate sunt necesare si obligatorii tratamente lunare cu antibiotice cu spectru larg si corectarea conditiilor de crestere si exploatare

dutaflorinacum 2 zile

 

DESPRE PREPELITE 
Prepelitele, datorita deliciului carnii lor, au fost dintotdeauna urmarite de vanatori. Fresce egiptene din anii 2500 - 2350 ien. reprezinta capturarea lor cu plase, iar in Vechiul Testament se gasesc multe referinte la prepelita de la de grau. Astazi, aceste pasari miraculoase pot fi crescute in conditii intensive. Aceasta se datoreaza efortului de selectie depus de japonezi. 
Cresterea prepelitelor japoneze este in prezent in plina ascensiune.Desfasurarea acestei activitati in mici ferme, proprietate personala prezinta urmatoarele caracteristici si avantaje: 
1. Necesita spatii reduse de crestere. 
2. Cheltuielile cu echiparea crescatoriei si cu procurarea materialului matca sunt, de asemenea, mici. 
3. Carnea si ouale de prepelita sunt recunoscute pentru un gust deosebit de apetisant, dar la acesta se adauga si recomandarile medicale de consumare. 


In prezent cresterea se face in centre mari, cu o rapiditate mai mare decat cea obtinuta la puii de gaina. 

La sase saptamani femela face primul sau ou. Acesta cantareste 8 - 11 grame. Apoi, intr-o perioada de 8 - 12 luni ea va face cate un ou la fiecare 16 - 24 de ore. 

Daca o crescatorie pentru carne se arata foarte rentabila, nu trebuie sa uitam ca productia de oua poate fi tot asa de amplu exploatata in scopuri comerciale. 

Prepelita japoneza (Conturnix Coturnix Japonica) 
Greutate: 150 grame masculul, 150 grame femela 
Productie oua: primele oua la varsta de 40 de zile (la alte specii minimum 120 - 150 zile); cca. 300 oua/an; perioada de incubatie a acestora este de 16/17 zile, fata de 21 la gaina sau 28/30 la rata, gasca, curca. Ouale au o valoare alimentara superioara celor de gaina. 
Spatiu de crestere: redus (intr-o camera de 3,3 m pot fi crescute 500 de prepelite.). 



Sisteme intensive de crestere 

In captivitate larga pasarile se intretin: 
1. Pe asternut permanent. 
2. Pe gratare din sipci sau plastic. 
3. In sistem combinat. 

Intretinerea pasarilor in captivitate stransa se realizeaza in baterii multietajate, specifice diferitelor categorii de pasari. 


Prepelitele ouatoare produc in medie 300 oua/an. 
10/20 % dintre acestea ajung la 350 oua/an. 
Uneori se pot atinge si productii exceptionale de 480 oua/an. 
Spre deosebire de gaini, prepelitele oua de obicei seara. 
Greutatea oului este de 8 - 12 grame si reprezinta 1/16 - 1/10 din greutatea corporala. Fata de oul de gaina care este de 5 ori mai mare, oul de prepelita contine de 5 ori mai mult fier, de 6 ori mai multa vitamina B1 si de 15 ori mai multa vitamina B2. Toate acestea ii confera calitati TERAPEUTICE.

dutaflorinacum 2 zile

 

Informatii despre gaini 
Cele mai des intalnite motive pentru cresterea puilor acasa, sunt : oua proaspete, carne proaspata, pentru gradinarit (excrementele de pui sunt un bun ingrasamant) dar si pentru amuzament (ferme pentru hobby). 

Motivul pentru care cresti pui poate influenta, pana la un anumit grad, lucrurile de care ai nevoie pentru a incepe acest hobby amuzant. Bineinteles, toti puii au niste cerinte generale de crestere indiferent de motivul pentru care sunt crescuti. Toti puii au nevoie de o cotineata care sa ii protejeze de pradatori si de vreme; apa curata si mancare proaspata; un spatiu adecvat. Totusi, motivul tau pentru care cresti pui poate influenta modul cum le construiesti cotineata sau ce fel de hrana le dai. 

Motivul pentru care cresti puii are cea mai mare influenta asupra tipului de rasa de pui pe care o cumperi. Daca ii cresti pentru oua proaspete, e de preferat sa alegi o rasa mixta sau o rasa comerciala de gaini ouatoare . In cazul in care ii cresti pentru carne, iti vei dori o rasa care creste repede si transforma hrana eficient in greutate corporala Si exista o infinitate de posibilitati in situatia in care cresti puii doar pentru divertisment! 

Inceputul 
In primul rand, ia in considerare cum vrei sa incepi sa iti formezi grupul de pasari. Majoritatea incepatorilor isi formeaza cardul de pasari cu pui cumparati de la crescatorii. 

Daca vrei ceva mai aventuros si nu te deranjeaza sa aloci timp ca sa te instruiesti in aceasta privinta, iti poti forma cardul folosind oua fertile si incubandu-le tu personal. Iti va lua ceva mai mult timp, dar este o experienta extraordinara si este educationala in special pentru copii. 

Indiferent cum iti incepi proiectul, trebuie sa asezi puii iesiti din ouatoare intr-un loc special amenajat care sa le mentina o temperatura ridicata. Aseaza aceasta clocitoare intr-o zona protejata de pradatori, dar si mare grija la copii sau animale de companie. Puii au nevoie de o temperatura de aproximativ 35 de grade Celsius in primele 7 zile; aceasta este diminuata treptat pana sunt complet acoperiti de pene. 

Ofera-le puilor tai acces usor la apa proaspata si curata si hrana. Hraneste-ti puii cu alimente bogate in proteine care sunt esentiale pentru cresterea lor adecvata si dezvoltare. Daca ti-ai cumparat puii de la o crescatorie, ar putea sa fie putin stresati pentru ca au fost transportati. Daca tu crezi ca le va fi de ajutor, cumpara un mix de vitamine pentru pui si adauga-le in apa ca sa ajuti la intarirea sistemului lor imunitar. 

Adapostirea puilor 
Pe masura ce puii cresc, va trebui sa ii scoti din clocitoare si sa ii duci intr-o cotineata. O cotineata buna iti va proteja cardul de vremea proasta, le va asigura spatiul necesar, stinghii pe care sa se odihneasca, si (daca sunt gaini ouatoare) aloca spatiu pentru cuiburi. 

Nu e nevoie de stinghii daca avem de-a face cu gaini outoare. 

Constructia unei curti pentru pasari 
Puilor tai le-ar placea sa se poata juca afara, unde vor avea acces la soare, aer proaspat si poate plante si gandaci. O curte de pasari trebuie protejata de un gard puternic si de un acoperis sau o aparatoare de un fel sau altul. Poate vrei sa iei in considerare si o cutie cu pamant care sa fie mutat prin curte astfel incat puii tai sa aiba intotdeauna teren proaspat unde sa scormoneasca. 

Zilele cand puii puteau alerga in liberatate s-au sfarsit practic. Masinile si animalele vecinilor tai sunt inamici periculosi, la fel ca si pradatorii naturali ca soimii si dihorii. O curte de pasari reprezinta un compromis intre libertatea totala si ingradirea lor intr-o cotineata. Daca ai posibilitatea, te sfatuim sa le asiguri puilor tai un fel de spatiu ingradit in aer liber unde sa se poata bucura de natura fara riscul de a fi raniti. 

Cu ce hranesc puii? 
Poti alege hrana sub diferite forme, incluzand graunte, terci si faramituri. Grauntele sunt cele mai usor de oferit ca hrana si puilor li se pare la fel, deci este mai putina risipa. Experimenteaza totusi cu diferitele tipuri si vezi care functioneaza cel mai bine pentru ei. 

Vei dori sa le dai puilor tai si pietris. Acesta consta in mici pietricele pe care puii le depoziteaza in pipota. Deoarece puii nu au dinti, pietrisul este folosit ca sa macine mancarea. Pentru pui, pietrisul este necesar numai daca mananca graunte sau alte alimente solide. Puii care mananca piure sau faramituri nu au nevoie. Daca iti hranesti puii cu pietris, nu le da carapacea de la stridii. Cantitatea de calciu sumplimentara din coaja stridiilor va cauza probleme de dezvoltare a oaselor la tinerele pasari (desi este foarte benefica pentru gainile ouatoare). 

Sa cresti pui este amuzant! 
Sunt mult mai multe de invatat despre acest hobby fantastic. Acest articol este de abia o introducere care iti da cateva indicatii despre cresterea puilor. Pe masura ce te vei ocupa de cresterea acestor pasari, vei avea nevoie sa inveti cum sa previi bolile, sa eradici parazitii si sa faci fata unor probleme ca devoratul oualelor si smulsul penelor. Dar cu ajutorul informatiilor de pe site-urile de profil si a altor persoane care au acelasi hobby, cresterea puilor va fi un succes! 





Cum sa crestem singuri gaini de tara 

Orice om care locuieste la oras ravneste la gustul de ou “de tara“ si la un pui gustos, iar cresterea gainilor este o afacere simpla, oportuna si profitabila, deoarece, cu o investitie initiala de maximum 1000 euro, se pot obtine venituri de circa 200 euro pe luna din vanzarea carnii, oualor, puilor vii si chiar a penelor. 

• In ziua de azi tot mai multa lume prefera mancarea sanatoasa si bio. Suntem asaltati din toate partile de “orice” cu “gust de”. 
• Un alt avantaj consta in faptul ca afacerea se poate dezvolta in microferme sau chiar in gospodariile din localitatile de la periferia sau in apropierea oraselor, in concluzie, construirea adaposturilor este ieftina. 
• Trebuie sa mai aveti in vedere si faptul ca statul acorda o serie de subventii pentru acest tip de afacere. 
• O microferma are un efectiv de aproximativ 1000 gaini, pe un spatiu de cel putin 200 mp. Aceasta activitate se poate derula si in sistemul micilor gospodarii taranesti. Este bine de stiut ca de pe urma a 200 de gaini si lucrand doar in timpul liber, in afara serviciului, se poate obtine un venit de circa opt sute de lei pe luna. 

In cazul in care v-ati hotarat sa porniti o mini afacere cu gaini, trebuie sa mai aveti in vedere cateva detalii esentiale: 
• alegerea celor mai potrivite rase de gaini; 
• stabilirea alimentatiei optime; 
• construirea de adaposturi ieftine; 
• planul afacerii cu ajutorul caruia se poate obtine un credit; 
• legislatia specifica activitatii; 
• cresterea puilor pentru carne; 
• cresterea gainilor pentru oua; 
• managementul si marketingul afacerii; 
• adrese utile: furnizori de material biologic, incubatoare, furaje, produse veterinare. 
• Este bine sa cunoastem preturile practicate in prezent pe piata gainilor de rasa. 







Rasele grele au ca si caracteristica comuna greutatea corporala mare (3,4 - 4,5 kg femela Cochinchina, Brahma, Dorking, Langshan, etc.) si 4,5 - 5,5 kg masculul. 
RASA COCHINCHINA 
Originea: China 
Varietate de culoare: galben-potarnichiu, alba, neagra, barata 
Greutate: cocos 4,5 - 5,5 kg, gaina 3,5 - 4 kg 
Productie oua: 80 - 110 oua anual (greutate 55 grame) 


RASA BRAHMA 
Originea: India, bazinul fluviului Brahma-Putra 
Varietate de culoare: hermitat deschis, hermitat inchis, galben 
Greutate: cocos 4,5 - 5,5 kg, gaina 3,5 - 4,5 kg 
Productie oua: 120 - 140 oua anual (greutate 60 grame) 


RASA LANGSHAN 
Originea: China 
Varietate de culoare: neagra, alba, albastra 
Greutate: cocos 4-5 kg, gaina 3-4 kg 
Productie oua: 100 - 130 oua anual (greutate 60 grame) 


RASA DORKING 
Originea: 
Varietate de culoare: 
Greutate: 
Productie oua: 




Rasele mixte au greutatea cuprinsa intre 2,5 - 3,5 kg femela si 3,5 - 4,5 kg g masculul. Din aceasta grupa fac parte rasele Orpington, Plymouth Rocks, Rhode Island, Austalop, Sussex, Wiandotte, etc. 
RASA ORPINGTON 
Originea: Anglia 
Varietate de culoare: alb, negru, barat, galben, albastru 
Greutate: cocos 4 - 4,5 kg, gaina 3 - 3,5 kg 
Productie oua: 130 - 160 oua anual (greutate 65 grame) 
RASA ARAUCANA 
Pasare mixta, precoce, avand o productie medie de oua a caror coaja are culoarea albastra. Aceasta rasa a fost obtinuta prin incrucisarea, de navigatori in America de Sud, a gainilor salbatice filipineze si a gainilor autohtone spaniole. 



RASA WIANDOTTE 
Originea: America de Nord 
Varietate de culoare: alb, argintiu, potarnichiu, negru 
Greutate: cocos 3,5 - 4 kg, gaina 2,5 - 3 kg 
Productie oua: 180 - 200 oua anual (greutate 60 grame) 


RASA AUSTALOP 
Originea: Australia 
Varietate de culoare: negru 
Greutate: cocos 3,6 - 4,2 kg, gaina 2,8 - 3,2 kg 
Productie oua: 160 - 190 oua anual (greutate 60 grame) 


RASA PLYMOUTH ROCK 
Originea: America de Nord 
Varietate de culoare: alb, barata, potarnichiu, albastra 
Greutate: cocos 3,5 - 4 kg, gaina 2,5 - 3 kg 
Productie oua: 180 - 200 oua anual (greutate 60 grame) 












Rasele usoare au greutatea corporala relativ scazuta (pana la 2 kg femela si pana la 3 kg masculul). Ele sunt crescute pentru productia mare de oua. Au un consum relativ mic de furaje. Din aceasta categorie fac parte rasele: Italiana, Hamburg, Orlov, Leghorn, La Fleche, Dominicana, etc. 
RASA ITALIANA 
Originea: Italia 
Varietate de culoare: potarnichiu, alb, barata 
Greutate: cocos 2,5 - 3 kg, gaina 2 - 2,5 kg 
Productie oua: 170 - 190 oua anual (greutate 60 grame) 


RASA HAMBURG 
Originea: Anglia 
Varietate de culoare: negru, argintiu 
Greutate: cocos 2 - 2,5 kg, gaina 1,5 - 2 kg 
Productie oua: 150 - 170 oua anual (greutate 50 grame) 


RASA ORLOV 
Originea: Rusia 
Varietate de culoare: cafeniu, alb, pestrita 
Greutate: cocos 3 - 3,5 kg, gaina 2 - 2,5 kg 
Productie oua: 150 - 170 oua anual (greutate 50 grame) 


RASA DOMINICANA 
Originea: 
Varietate de culoare: 
Greutate: 
Productie oua: 




Rasele de ornament si pitice se caracterizeaza prin caracterul decorativ al penajului, rotate, frizate, cu coada lunga. Din aceasta categorie fac parte rasele: Paduana, Olandeza, Houdan, Phoenix,formele pitice ale celorlalte rase (Cochinchina), precum si rasele pitice propriuzise: Mii de flori, Chabo, Sebrint, Bantam, etc. 
RASA PADUANA 
Originea: Padova, Italia 
Varietate de culoare: auriu, argintiu, caramiziu 
Greutate: cocos 2,5 - 3 kg, gaina 2 - 2,5 kg 
Productie oua: 130 - 150 oua anual (greutate 55 grame) 


RASA MOTATA OLANDEZA 
Originea: Olanda 
Varietate de culoare: negru, albastru 
Greutate: cocos 2,5 - 3 kg, gaina 2 - 2,5 kg 
Productie oua: 130 - 150 oua anual (greutate 55 grame) 


RASA COCHINCHINA PITICA 
Originea: China 
Varietate de culoare: negru, alb, albastru, galben 
Greutate: cocos 600 - 700 gr, gaina 500 - 600 gr 
Productie oua: 70 - 80 oua anual (greutate 30 - 35 grame) 


RASA CHABO 
Originea: Japonia 
Varietate de culoare: negru, alb, pestrit 
Greutate: cocos 500 - 600 gr, gaina 400 - 500 gr 
Productie oua: 70 - 80 oua anual (greutate 30 - 35 grame) 





Gainile fac parte din clasa aves, ordinul galliformes, familia phasianidae. 

Gaina este un animal domestic ce creste in tara noastra mai ales in gospodariile taranilor dar si in ferme. 

Brahma este o gaina de culoare alb cu negru. Cocosu are intre 4,5 si 5,5 kg iar gaina 3,5 si 4,5 kg. O gaina produce anual 120-140 de oua. 

Cochinchina este originara din china , are o culoare galben - potarnichiu si alb. Cocosul are o greutate de 4,5 - 5,5 kg iar gaina cantareste intre 3,5 si 4 kg. Gaina produce anual 80 - 100 de oua. 

Wiandotte este originara din America de Nord si are culorile alb , argintiu, potarnichiu si negru, in penaj. Gaina cantareste 2,5 - 3 kg si produce intre 180 si 200 oua anual. Cocosul cantareste intre 3,5kg si 4 kg. 

Alte rase de gaini: rhode-island, plymouth, sussex care este o rasa mixta pentru carne si oua, leghorn si italiana care sunt rase usoare , pentru oua, combatanta engleza care este o rasa luptatoare, gaina de portelan si phonix care sunt rase de ornament. 

Numida meleagris este bibilica. Aceasta are 55 cm . Bibilica este originara din Africa si Arabia de Sud, a fost domesticita si raspandita in intreaga lume. 

Acrryllium vulturinum, este bibilca vultur, care masoara 70 de cm. Se intalneste in Africa orientala stropicala.

dutaflorinacum 2 zile

 

Informatii pisici 
Informatii pisici 


PISICA 



Pisica de casã sau pisicã domesticã este un mamifer din ordinul carnivorelor, familia felinelor Felidae. Este asociatã cu oamenii de peste 9500 anii si în prezent este cel mai cunoscut animal domestic în toatã lumea. Pisica este foarte apropiatã de pisica sãlbaticã europeanã (Felis silvestris silvestris) ca si de pisica sãlbaticã africanã (Felis silvestris libyca) împreunã formând o unicã specie: Felis silvestris (denumirea de Felis catus nu mai este valabilã). 

Sociabilitate 


Prejudecata legatã de pisici planeazã asupra solitaritãtii sale fiind un animal nesociabil. Acest concept este înlãturat de un studiu efectuat în anii '70 de cãtre David MacDonald, cercetãtor la Universitatea Oxford din Marea Britanie. Studiul a indicat faptul cã o femelã este mai predispusã sã stea cu o felinã înruditã decât cu o alta din altã linie. Cercetãtorul Randall Wolfe sustie cã acest lucru nu se manifestã si cãtre partea masculinã indiferent de provenienta geneticã a acestora. 

Luptele între pisici 


Câteodatã pisicile care împart acelasi mediu de viatã pot sã se lupte fiind o modalitate de demonstrare a abilitãtilor; poate fi totodatã o joacã inofensivã. De asemenea este si modul stabilirii unei ierarhii într-un grup de pisici sau o cale de atentionare a unei feline când încalcã o regulã a grupului. Pentru a fi despãrtite pisicilor trebuie sã li se atragã atentia. Imediat ce s-au despãrtt acestea trebuie separate în încãperi separate pânã când nu mai au tendinta de a se lupta. Niciodatã stãpânul nu intervine fizic în lupta lor deoarece acesta poate fi zgâriat sau muscat serios 


Zgâriatul 


Pisicile au nevoie sã zgârie fiind procesul prin care se îndepãrteazã straturile inutile ale tesutului cornos care constituie ghearele. Prin întindere se exerseazã muschii încheieturile si tendoanele.

Dacã pisica zgârie mobila din casã înseamnã cã are nevoie de o suprafatã pe care sã îsi ascutã ghearele. Pentru a elimina aceastã problemã stãpânii pot achizitiona suprafete de ascutit ghearele pozitionându-le în locuri cu cel mai mare interes pentru pisici. 

Pisicile stresate sau bolnave pot zgâria sau musca oamenii comportament care poate apãrea când pisica nu are chef de alintãri si mângâieri mai ales pe burtã. Mâna nu trebuie retrasã brusc din ghearele sau dintii pisicii provocându-se astfel rãnile mai grave. Pisica nu trebuie scuturatã lovitã sau pãlmuitã deoarece ea nu va întelege de ce este bãtutã ci doar cã oamenii pe care îi iubeste o lovesc din motive necunoscute. 



Simturile 


La origine pisica vâna în zori sau seara fapt care a dus la dezvoltarea simturilor sale si la o perceptie a universului diferitã de a oamenilor care la un moment dat i-au atribuit chiar puteri supranaturale. Se vorbeste despre pisici care au prezis cutremure de pãmânt si alte catastrofe explicatia probabilã fiind cã urechea lor este capabilã sã perceapã vibratii pe care oamenii le ignorã. 

„Auzul pisicii” 


Auzul pisicii este foarte sensibil la frecventele înalte mergând pânã la 30 000 Hz în timp ce urechea umanã este limitatã la 20 000 Hz. Datoritã celor 27 de muschi care îl controleazã pavilionul fiecãrei urechi poate pivota în mod independent pentru a localiza originea unui zgomot si distanta de la care acesta provine. 

Ochii pisicii pe intuneric 


Este simtul sãu principal. Câmpul vizual al pisicii este ca si auzul mult mai larg : 187° (fatã de 125° pentru oameni) ceea ce nu reprezintã nici pe departe un record în lumea animalã. Intensitatea luminii influenteazã forma pupilei: de la o simplã linie dreaptã în luminã aceasta se dilatã într-un cerc perfect în conditii de semiîntuneric. Contrar unei credinte rãspândite pisica este incapabilã de a vedea în întuneric deplin totusi vede mult mai bine decât oamenii în timpul noptii. Aspectul fosforescent al ochilor sãi pe un întuneric relativ se datoreazã unui strat de celule ale retinei numite tapetum lucidum care actioneazã ca o oglindã si reflectã lumina care trece prin retinã o a doua oarã dublând astfel acuitatea vizualã a acesteia în întuneric. 

În schimb pisica nu percepe culorile sau miscarea la fel ca noi: se pare (desi acest aspect este încã în discutie) cã ea nu percepe culoarea rosie si cã în general nu prea distinge detaliile. Un obiect în miscare (ca de exemplu o pradã) îi apare mult mai clar decât un obiect static. 

O particularitate a ochiului pisicii este cã este protejat pe lângã pleoapele inferioarã si superioarã de o a treia pleoapã membranoasã care se închide dinspre coltul interior al ochiului cãtre exterior. Frecvent dacã aceastã membranã este vizibilã este un semn de suferintã al pisicii (tulburãri digestive cel mai des prezenta parazitilor sau enteritã). 

Mirosul 


Simtul mirosului la pisicã este de patruzeci de ori mai dezvoltat decât al omului si are o importantã majorã în viata socialã a felinei în delimitarea teritoriului. De altfel mirosul este mijlocul de a verifica dacã hrana nu îi este alteratã sau otrãvitã. Pisica are douãzeci de milioane de terminatii nervoase olfactive fatã de doar cinci milioane la om. 

Gustul 


Simtul gustului este dezvoltat la pisicã totusi mai slab decât la om: 2 000 de papile gustative înseamnã de 45 ori mai putin fatã de cele 9 000 la om. Spre deosebire de câine gustul pisicii este situat la extremitatea limbii fapt care îi permite sã guste fãrã sã înghitã. Sensibilã la gustul amar acru sau sãrat ea nu simte gustul dulce. 


Simtul tactil 


De asemeni bine dezvoltat simtul tactil permite pisicii sã-si utilizeze mustãtile pentru a evita obstacolele în întuneric total prin detectia variatiilor de presiune a aerului. Tot mustãtile îi permit sã simtã si dimensiunile spatiului traversat. Pernitele labelor sunt foarte sensibile la vibratii iar în pielea pisicii se gãsesc celule tactile extrem de sensibile. 

Alte simturi 


Organul lui Jacobson constituie un adevãrat al saselea simt. Asemeni câinelui si calului pisica poate sã guste mirosurile cu ajutorul acestui organ rãsfrângându-si buzele pentru a permite mirosurilor sã pãtrundã prin douã mici orificii situate în spatele incisivilor si care conduc cãtre doi sãculeti cu lichid aflati în cavitãtile nazale care au rolul de a concentra mirosurile. 

Prezenta unui organ vestibular si el deosebit de dezvoltat îi conferã pisicii simtul remarcabil al echilibrului astfel explicându-se facultatea ei de a se întoarce rapid în aer pentru a „cãdea întotdeauna în picioare”. 

Ea mai poate sãri la înãltimi de cinci ori superioare taliei sale. Viteza de alergare medie este de 40 km/h are nevoie de 9 secunde pentru a parcurge 100 m dar nefiind un alergãtor de fond oboseste destul de repede. 

Comportamentul 

Pisicã domesticã 

Pisica este un animal independent. Spre deosebire de câine ea se plimbã si se curãtã singurã. 

Mieunatul 


Mieunatul este manifestarea sonorã a pisicii; în general un animal discret ea poate uneori cãuta a se face remarcatã mieunând ore întregi fie pentru a cere de mâncare fie pentru a cere sã i se deschidã usa de exemplu. Unele rase de pisici sunt mai zgomotoase decât altele cum ar fi siamezele. 

Mieunatul sacadat 


Rar pisica emite un mieunat sacadat de slabã intensitate când vede o pradã la care nu poate ajunge ca o pasãre sau o insectã în zbor sau chiar privind o emisiune despre animale la televizor. 

Torsul 


„Torsul” 

Încã din primele zile de viatã puiul de pisicã toarce în timpul suptului iar mama îi rãspunde. Ea toarce din plãcere la fel de bine ca în suferintã: stresatã rãnitã sau chiar muribundã o auzim torcând. Cel mai des ea toarce pentru a-si exprima dependenta; fatã de mamã la nastere fatã de om mai târziu când este bolnavã sau când este mângâiatã. Regãsim acest comportament la rudele sale marile feline care însã torc doar în primele luni de viatã. 

Torsul este produs printr-o miscare coordonatã a glotei laringelui si a anumitor muschi. Aceste vibratii sonore implicând întreg corpul sunt întâlnite la majoritatea felinelor ca si la alte animale dar mecanismul lor ca si utilitatea ramân de neexplicat. Se crede cã aceastã stare ca si somnul ar avea un rol reparator pentru organismul pisicii. Adulte felinele mari nu mai torc; pisica este singura care toarce sub mângâierile stãpânului: ea vede în acesta „a doua sa mamã”. 


Somnul 


Pisica doarme în medie 15-18 ore pe zi fiind activã doar circa 6-9 ore mai ales o parte din timpul noptii perioadã propice vânãtorii. Ea este deseori folositã în cadrul experientelor asupra ciclului somnului. Conform unor studii pisica este animalul cu cea mai mare proportie de faze de somn paradoxal în timpul cãrora ea viseazã. În acest timp s-a constatat o activitate electricã foarte intensã a creierului ochilor si muschilor. 

Vânãtoarea 


Deseori observãm la puii de pisicã jocuri „de vânãtoare” dovadã cã aceasta este instinctivã. Pisica are toate avantajele unui bun vânãtor în afarã de unul: rezistenta la alergare. Tehnica de vânãtoare folositã în consecintã se bazeazã pe capacitatea de camuflare oferitã de culoarea blãnii ca sã creeze un efect de surprizã. Lipit de sol fãrã nici un zgomot animalul înainteazã pânã foarte aproape de pradã înainte de a se face remarcat. Alegându-si cu grijã momentul atacului pisica se aruncã asupra victimei pentru a o imobiliza si a o musca de gât în general. 

„Cum ajung la pradã?” 


Chiar dacã sunt mari amatoare de peste rareori s-au vãzut pisici pescuind dat fiind cã ele detestã apa (cu exceptia pisicii Van de Turcia). Pestele este foarte apreciat de pisici pentru aportul de elemente nutritive de calitate ; aceastã pradã fiind însã rarã în naturã ele cautã cu orice pret resturile de peste lãsate de ursi sau vidre. Dar în general prada pisicilor este constituitã mai ales din animale mici (rozãtoare insectivore etc.) sopârle pãsãri mici sau chiar insecte. 

Chiar dacã beneficiarii nu prea apreciazã gestul pisicile „oferã” deseori soareci pãsãri sau alte animale stãpânilor depunându-le în fata usii sau ferestrei casei; comportamentul este întâlnit în general la pisicile care închise în primii ani de viatã într-un apartament nu si-au putut exersa instinctele vânãtoresti. 

Pisicile domestice care au posibilitatea de a vâna de la o vârstã fragedã îsi devoreazã prada în general în întregime sau partial dupã poftã. Dar indiferent de antecedente ele se joacã mult timp cu prada chiar moartã înainte de a o mânca sau oferi stãpânilor. Acest comportament s-ar datora faptului cã pisicile domestice nu se „maturizeazã” mental niciodatã ca urmare a atentiei pe care oamenii le-o acordã dar si a încrucisãrilor obtinute destinate a reduce caracterul lor sãlbatic (chiar dacã acesta este mai putin atenuat decât la câini). 


Reproducerea gestatia nasterea 


Pisicile sunt apte de reproducere în general începând cu vârsta de nouã luni (s-au vãzut totusi pisici nãscând la numai sapte luni). 
Pisoi nou nãscut 

Femela trece prin numeroase perioade de „cãlduri” mai ales între primãvarã si toamnã. În aceste perioade femela pisicã adoptã un comportament hiper-activ si destul de neplãcut pentru proprietari: cautã mângâieri se freacã si se tãvãleste pe jos miaunã strident pentru a anunta starea ei motanilor din împrejurimi. Cât despre masculi ei îsi marcheazã teritoriul proiectând jeturi de urinã foarte puternic mirositoare. Dacã li se permite sã iasã ei se luptã adesea cu alti masculi slãbesc si îsi neglijeazã toaleta fapt care îi expune la riscuri de contaminare sau la contractarea de boli (coryza leucoza FIV etc.). În concluzie este recomandatã sterilizarea precoce. 
Pisoi de circa 6 sãptãmâni 

Când masculii de pisicã sunt pe punctul de a se acupla cu o femelã trebuie mai întâi ca aceasta sã fie de acord. În timpul acuplãrii masculul se urcã pe spatele femelei si o imobilizeazã muscând-o de pielea gâtului. Spre sfârsitul actului femela are tendinta de a geme enervatã. Cauza este cã penisul masculului este astfel alcãtuit încât mici formatiuni spinoase stimuleazã dureros vaginul femelei în scopul de a declansa ovulatia. Cu ocazia fiecãrei penetratii femela va emite un nou ovul fapt care explicã existenta puilor de aceeasi generatie care pot proveni din tati diferiti. 

Gestatia dureazã aproximativ 60 de zile pisica purtând în medie 4 pui. La trei sãptãmâni mamelele femelei se mãresc în volum si se înrosesc. Apoi abdomenul i se umflã iar pofta de mâncare va creste pe mãsurã ce sarcina înainteazã cãtre termen. În timpul gestatiei pisica va cãuta afectiunea umanã; se recomandã ca stãpânii sa mângâie abdomenul pisicii pentru a obisnui puii cu contactul uman. La sapte sãptãmâni pisica va începe sã caute un loc linistit si izolat potrivit pentru a naste (un dulap o cutie de carton...). La apropierea termenului (între 60 si 70 de zile de la conceptie) pisica devine agitatã de aceea este important ca stãpânul sã fie prezent sã o asiste. Dupã aproximativ 20 de minute de la declansarea contractiilor pisica va naste primul pui apoi urmeazã ceilalti rapid sau chiar dupã mai multe ore mergând pânã la 24 de ore pentru a termina nasterea. Puii se nasc protejati de un învelis pe care pisica îl sfâsie si apoi linge puiul pentru a-i stimula respiratia sfârsind prin a mânca placenta care contine elemente nutritive si a tãia cordonul ombilical. 

Puiul va cãuta sã sugã imediat dupã nastere continuând apoi la intervale de 20 de minute. Pentru a obisnui puii cu contactul uman trebuie ca stãpânii sã-i ia în mânã zilnic fãrã însã sã se depãseascã durata de 5 minute. Puiul de pisicã se naste orb si surd cântãrind între 80 si 100 de grame; dupã 7-10 zile de la nastere când va deschide ochii acestia sunt de culoare albastrã pânã la vârsta de douã luni când se vor schimba în culoarea definitivã. Alãptarea dureazã trei luni timp în care pisica îsi va învãta puii sã se spele sã se hrãneascã sã vâneze etc. 

Pisica are instinctul matern foarte dezvoltat: ea se va ocupa cu devotament de pisoi îi va supraveghea îsi va petrece tot timpul cu ei si îi va disciplina la nevoie. În general pisicile adulte vor fi prezente atunci când puii pleacã sã „descopere” lumea iar la unele rase chiar masculul ia parte la educatia progeniturii. 

Întretinerea 


În functie de morfologie nu toate pisicile au nevoie de aceleasi gesturi de întretinere din partea stãpânului. 

Pisicile cu pãr lung sunt cele mai pretentioase dat fiind cã atunci când se spalã lingându-si blana ele înghit perii morti care se acumuleazã în stomac formând gheme de pãr. Acestea perturbã tranzitul intestinal pisica fiind obligatã sã le regurgiteze ca sã evite ocluzia intestinalã. Pentru a evita aceasta e necesar sã se procedeze zilnic la descurcatul blãnii pisicii cu ajutorul unui pieptene sau perii ceea ce va împiedica si formarea de „noduri” în blanã care sunt dureroase pentru animal. Uneori e necesar chiar sã se rãreascã pãrul prin tãierea lui în unele zone (cum ar fi în spatele labelor si în jurul zonei anale) ceea ce le va împiedica sã se murdãreascã. Printre rasele cu pãr lung rasa persanã este cea mai pretentioasã în ce priveste întretinerea; din cauza botului lor turtit ele au adesea scurgeri nazale sau oculare care le murdãresc blana. Trebuie deci sã li se curete zilnic botul si ochii cu o solutie specialã. 

Pisicile cu pãr scurt nu au nevoie decât de un periat sãptãmânal pentru a se îndepãrta perii morti. Unii crescãtori de pisici de rasã folosesc pentru masaj o mãnusã de mãtase sau o piele de cãprioarã pentru a lustrui pãrul pisicilor si a-i da astfel strãlucire. 

Pisicile fãrã pãr cum ar fi cele din rasa Sfinx au nevoie de o atentie specialã. Pielea lor produce asemeni tuturor celorlalte pisici un lichid gras: sebumul care însã în acest caz particular nu este absorbit de pãr astfel cã praful se lipeste literalmente de pielea pisicii ea murdãrindu-se foarte usor. Sunt deci singurele pisici care trebuie spãlate regulat o datã sau de douã ori pe sãptãmânã. 

În general celelalte rase de pisici nu au nevoie sã fie spãlate fiind animale foarte curate care acordã o mare parte din timp toaletei lingându-se pe întregul corp. Limba lor asprã le permite sã înlãture majoritatea perilor morti si sã-si lustruiascã blana. Saliva produsã de pisici este un agent anti-bacterian puternic. În plus ele detestã apa. Dacã totusi o baie se dovedeste necesarã, e necesar sã se foloseascã un sampon special evitând cu grijã ochii nasul si urechile. Este foarte important ca pãrul sã fie bine limpezit pentru ca animalul sã nu înghitã resturi de sampon cu ocazia toaletei ulterioare. Pentru a usca pisica ea trebuie învelitã într-un prosop mare si scoasã din baie pentru a nu se mai simti „amenintatã”. Urmeazã faza de „calmare” stãpânul va tine pisica lângã el apoi o va freca usor cu prosopul fãrã a neglija nici o portiune a corpului (ca de exemplu pernitele labelor). 

Alergiile de la pisici 


Motivele cele mai comune pentru care pisicile sunt displãcute de oameni sunt reactiile alergice la alergeni cum ar fi saliva si pãrul de pisicã. Totusi aceastã problemã poate fi tratatã prin medicamentele împotriva alergiilor si spãlarea pisicilor frecvent (îmbãierea sãptãmânalã eliminã 90% din alergenii purtati de pisicã în mediul respectiv). Sunt încercãri de crestere a pisicilor care nu provoacã reactii alergice. 


În mod traditional istoricii au avut tendinta sã creadã cã în Egiptul antic a fost domesticitã prima pisicã datoritã reprezentãrilor clare de pisici de casã în picturile egiptene vechi de aproximativ 3600 ani. Cu toate acestea în 2004 un mormânt neolitic a fost excavat în Shillourokambos Cipru care continea schelete situate aproape unul de celãlalt atât de om cât si de pisicã. Mormântul are aproximativ 9500 de ani vechime. 
Specimenul de pisicã era mai mare si apropiat de pisica sãlbaticã din Africa (Felis silvestris lybica) mai degrabã decât pisicile de astãzi. Aceasta descoperire combinatã cu studii genetice sugereazã cã pisicile au fost domesticite probabil în Cipru si Orientul Apropiat în Cornul abundentei în momentul dezvoltãrii agriculturii 


Alimentatia 


Corpul lor produce vitamina C (la fel ca multe alte animale) si îsi pot procura restul nutrientilor din creierul si intestinele soarecilor consumati.

dutaflorinacum 2 zile

 

DACRIVET 
Du-te la cuprins 
Meniu principal: 
Informatii caini 
Informatii caini 

Cainii (Canis lupus familiaris) sunt mamifere care fac parte din ordinul Carnivora, familia Canidae si sunt o subspecie a lupului. Istoricul domesticirii cainilor este inca dezbatut. Unele studii sustin ca acestia au fost domesticiti, din lupi, in urma cu circa 15.000 de ani, altele sustin ca acest proces a avut loc acum 100.000 de ani. Cele mai recente cercetari genetice sugereaza ca primii caini au fost domesticiti in Asia (China, Japonia), printre cele mai vechi rase enumerandu-se: Chow Chow, Shar Pei, Akita Inu, Basenji. De-a lungul timpului au aparut sute de rase de caini, cu elemente de diferentiere complexe si numeroase. Relatia speciala a cainelui cu stapanul sau se datoreste faptului ca, similar cu omul, cainele este un animal social. Acest aspect sta la baza adaptarii cainilor la situatii sociale umane si a capacitatii de a fi dresati. Cainii isi percep stapanii ca pe membri ai haitei lor. Desi cainii indeplinesc in societate o multitudine de roluri, cel mai frecvent si mai comun este acela de companion, "cel mai bun prieten al omului". 

Ce inseamna detinerea unui caine? 


Detinerea unui caine poate fi o experienta extraordinara. Cainele si-a castigat rolul de "cel mai bun prieten al omului" datorita loialitatii si iubirii neconditionate pe care ni le ofera. Cainele ne poate imbogati viata in multe feluri, el ne protejeaza, poate munci pentru noi, ne poate fi un bun companion si ne poate chiar invata adevarate lectii de viata. Detinerea unui caine poate fi o experienta deosebita, plina de beneficii pentru toti cei din familie, de la copii pana la seniori. 

Totusi, detinerea unui caine si ingrijirea lui corespunzatoare nu sunt lucruri usoare, de aceea decizia de a cumpara sau adopta un caine este una care trebuie luata cu atentie si in cunostinta de cauza. Prima miscare pe care trebuie sa o faceti atunci cand va ganditi sa detineti un caine este aceea de a cauta informatii cat mai bune si mai cuprinzatoare, care sa va arate ceea ce inseamna cu adevarat sa detineti un companion caine. Este necesar sa va informati si despre responsabilitatile pe care le veti avea, nu numai despre beneficii. 

Documentandu-va despre ceea ce inseamna detinerea unui caine veti putea lua toate deciziile in cunostinta de cauza si fara a gresi si veti putea evita eventualele situatii negative care s-ar putea rasfrange asupra sanatatii si starii de bine a cainelui dumneavoastra. Niciun caine si niciun animal nu ar trebui sa plateasca pentru lipsa dumneavoastra de informare. 

Desi detinerea unui caine implica multa responsabilitate, grija si atentie, rasplata pe care o veti primi de la companionul dumneavoastra si satisfactiile de care veti avea parte sunt pe deplin meritate. 

Responsabilitatile si angajamentele pe care le presupune detinerea unui caine 
Bigy Imagine furnizata cu amabilitate de AlinaVanesa 

Atunci cand aduceti un caine in casa dumneavoastra viata si sanatatea lui sunt in mainile dumneavoastra si sunteti raspunzatori pentru ele. Cea mai buna metoda pentru a vedea daca sunteti pregatit sa faceti fata responsabilitatilor pe care le implica detinerea unui caine este sa cititi si sa va informati despre ele. 
Prima si cea mai importanta responsabilitate pe care o aveti in calitate de stapan al unui caine este: 

1. Mentinerea sanatatii cainelui 
Astfel, in acest scop va trebui sa-i oferiti: 
- mancare de calitate si apa proaspata; 
- vaccinari periodice conform schemei de vaccinare alcatuita de medicul veterinar; 
- exercitii fizice zilnice; 
- asistenta veterinara ori de cate ori este nevoie; 
- deparazitari periodice interne si externe, conform indicatiilor oferite de medicul veterinar; 
- sterilizare daca este necesara; 
- ingrijire si toaletare ori de cate ori este necesar; 
- protectie impotriva vremii rele (in special in cazul cainilor tinuti afara). 
Cea de-a doua importanta responsabilitate este: 

2. Modelarea adecvata a comportamentului cainelui 
In ceea ce priveste comportamentul cainelui, este esential ca acesta sa fie stapanit si modelat inca din ziua intai. Astfel, va trebui sa-i asigurati cainelui: 
- dresaj de ascultare; 
- exercitiu fizic zilnic; 
- oportunitati de socializare. 
De asemenea, va trebui sa va dezvoltati abilitati de intelegere a comportamentului companionului dumneavoastra, pentru a-i putea identifica nevoile si a putea cladi o relatie benefica pentru ambele parti. 
Cea de-a treia responsabilitate este: 
3. Asigurarea protectiei cainelui 
Acest lucru inseamna: 
- asigurarea unei incinte sigure in care sa stea, indiferent ca este vorba de casa sau curtea dumneavoastra; 
- plimbarea cainelui in lesa; 
- folosirea unui medalion de identificare, unui adresier sau unui microchip pentru recuperarea cainelui in cazul pierderii. 
Cea de-a patra responsabilitate este: 

4. Mentinerea echilibrului psihic al cainelui 
Oricat de mult le place cainilor sa traiasca alaturi de oameni care sa-i rasfete si mangaie, ei au nevoie totusi si de autoritatea noastra asupra lor pentru a-si putea dezvolta o personalitate echilibrata. Astfel, cainii au nevoie de iesiri in natura, de contacte cu alti caini si de stapani care sa le inteleaga comportamentul si necesitatile. 
Nu in ultimul rand, in calitate de stapan al unui caine, dar si de om care traiti in mijlocul unei comunitati de oameni, este necesara: 

5. Respectarea comunitatii in care locuiti 
Iata si normele de conduita pe care trebuie sa le respectati atunci cand detineti un caine: 
- nu lasati cainele sa intre in contact cu alte persoane decat dupa ce va asigurati ca nu este nicio problema si ca persoanele respective doresc acest lucru; 
- nu permiteti cainelui sa distruga spatiile publice sau private; 
- curatati intotdeauna murdaria facuta de cainele dumneavoastra; 
- tineti cainele in lesa si intotdeauna sub controlul dumneavoastra; 
- nu permiteti cainelui sa-si faca nevoile pe proprietati publice sau private; 
- nu permiteti cainelui sa manifeste comportamente dominante asupra altor caini; 
- utlizati-va bunul simt intotdeauna si tineti-va cainele sub control. 

Beneficiile detinerii unui caine 


Haideti sa privim pe scurt beneficiile pe care detinerea unui caine ni le poate aduce: 

1. Un caine va poate face mai fericiti 
Un caine va poate umple viata de zambete, amuzament, loialitate si dragoste neconditionata si va poate acorda mai multa atentie decat oricine. Un caine va poate face sa va simtiti mai bine si mai putin singuri. 
Mai mult decat atat, un caine are nevoie de plimbari si de exercitiu fizic, ceea ce va insemna ca dumneavoastra veti fi nevoit sa iesiti din casa mai des, sa mergeti mai mult in natura, sa faceti miscare mai multa si chiar sa va faceti noi prieteni. 

2. Un caine va poate proteja 
Un caine va latra intotdeauna atunci cand un strain va patrunde pe teritoriul sau. Astfel, nu conteaza cat de mare sau mic este cainele, latratul este intimidant pentru orice hot. Mai mult decat atat, daca dumneavoastra sunteti atacat, cainele va latra, va sari sa va apere sau va alerta alte persoane cu privire la pericolul care va ameninta. 
Cand este vorba de protectie, sigur ca un caine mare este mai impunator si mai intimidant, dar chiar si zgomotul pe care un caine mic il face poate actiona intocmai ca un sistem de alarma. 

3. Un caine va poate ajuta sa va imbunatatiti sanatatea 
Prezenta unui caine in viata dumneavoastra va poate ajuta atat daca incercati sa preveniti anumite probleme de sanatate , cat si daca incercati sa le rezolvati sau sa va reveniti dupa o perioada de boala. Exercitiile fizice de care are nevoie un caine va fac bine si dumneavoastra, nu numai lui. Chiar petrecerea de timp alaturi de caine si mangaierea lui va poate scadea tensiunea arteriala si va poate da o senzatie de bine. 
Mai mult decat atat, studiile stiintifice au aratat ca persoanele aflate in convalescenta se insanatosesc mai repede si mai bine daca se bucura de compania unui caine. 

Totusi, este necesar sa intelegem ca beneficiile pe care ni le aduce detinerea unui caine sunt direct proportionale cu responsabilitatile si angajamentele pe care suntem dispusi sa ni le asumam pentru cresterea in bune conditii a unui caine. 



Atunci cand v-ati hotarat sa aduceti in casa dumneavoastra un companion caine, este necesar sa stiti ce anume sa pregatiti si ce cumparaturi sa faceti pentru a-i putea satisface asa cum trebuie nevoile, dar si pentru a-i face mai usor procesul de acomodare in noua casa. Asadar, iata o lista de cumparaturi pe care trebuie sa o bifati: 

1. Mancare si diverse gustari 
Alegeti mancare special destinata cainelui dumneavoastra, in functie de rasa, varsta si eventualele probleme de sanatate. Este indicat sa alegeti o hrana de calitate, iar gustarile sa fie, de asemenea, nutritive si sanatoase. Nu cumparati de la inceput foarte multa hrana ci asteptati intai sa vedeti in ce masura cainele o tolereaza si se obisnuieste cu ea. 

2. Castroane pentru hrana si apa 
Castronul pentru apa trebuie sa fie pozitionat langa cel cu hrana, iar apa si hrana trebuie sa fie mereu proaspete. 

3. Jucarii de ros 
Jucariile de ros sunt absolut esentiale mai ales in cazul in care cainele este pui. Puii vor roade orice, de la incaltaminte pana la mobila . Astfel, asigurati-va ca alegeti mai multe jucarii de diferite tipuri: de cauciuc, de plus, de sfoara etc. In acest fel veti putea idenifica materialul preferat pentru ros al cainelui si veti putea evita cat mai mult producerea de pagube in casa. 
Mia Imagine furnizata cu amabilitate de ioana99 

4. Zgarda 
Pentru inceput puteti alege o zgarda din piele plata sau textila, urmand ca ulterior sa o inlocuiti cu o zgarda speciala pentru dresaj. Zgarda trebuie fixata pe gat in asa fel incat sa nu fie nici prea stransa, nici prea larga. 

5. Lesa 
Alegeti o lesa potrivita pentru cainele dumneavoastra, cu care sa ve simtiti confortabil si dumneavoastra, dar si animalul. 

6. Covorase absorbante 
Covorasele absorbante sunt absolut necesare in cazul puilor pentru ca unele "accidente" sunt inevitabile. In cazul cainilor abia imunizati care nu au voie sa fie scosi afara, aceste covorase absorbante rezolva foarte usor si igienic problema necesitatilor cainelui. 

7. Cusca, cutie, cos sau pat 
Desi unii caini s-ar putea sa fie reticenti la inceput, totusi majoritatea vor adora sa aibe un locsor numai al lor unde sa se cuibareasca pentru un pui de somn. 

8. Servetele de hartie 
"Accidente" se pot intampla oricand si oricui. Deci, nu va enervati, nu tipati si fiti pregatiti sa faceti fata provocarilor: curatati mizeria si mergeti mai departe incercand sa va disciplinati cat mai bine cainele!

dutaflorinacum 2 zile

 

Iepuraş pregătit de poză 
În programarea reproducerii într-o crescătorie de iepuri de casă, este necesar să posedăm câteva cunoştinţe elementare privind particularităţile reproducerii acestei specii. 

În programarea reproducerii într-o crescătorie de iepuri de casă, este necesar să posedăm câteva cunoştinţe elementare privind particularităţile reproducerii acestei specii. În acest context, trebuie să ştim că: 

• iepuroaicele manifestă călduri tot timpul anului; 

• în ovarele iepuroaicelor, există permanent foliculi pe cale de maturare, ovulaţia fiind provocată de actul montei; 

• femelele în călduri sunt neliniştite, se agită în cuşcă, răscolesc aşternutul, îşi smulg părul de pe abdomen, fac cuib, stau întinse, au organele genitale externe de culoare roşu-aprins, introduse în cuşca masculului, acceptă monta; 

• la tineretul femel, prima montă se realizează prin tatonare, după atingerea a 70-75% din greutatea de adult a rasei şi a vârstei optime (tabelul 1); 

• la femelele multipare (care au fătat de mai multe ori), pentru programarea la montă, trebuie să se aibă în vedere: numărul de pui fătaţi şi înţărcaţi, starea de întreţinere şi vârsta; 

• într-o crescătorie de iepuri, raportul între sexe este de un mascul la 9 femele; 

• în vederea montei, femela se introduce în cuşca masculului (niciodată invers); 

• după două monte consecutive (la interval de 10 minute între ele), iepuroaica se readuce în cuşca ei; 

• masculii pot fi folosiţi la montă două zile consecutive, după care li se asigură o zi de pauză; 

• diagnosticul gestaţiei, se poate face prin împerecheri de control la 5-6 zile de la montă, sau prin palparea abdomenului la 10-15 zile după împerechere; 

• după o gestaţie de 30-31 zile, femelele fată între 1-12 pui, cu o greutate medie cuprinsă între 50-70 g; 

• la 24 ore după fătare se face controlul cuibului, ocazie cu care se numără puii, se observă viabilitatea lor şi se elimină resturile placentare şi puii morţi; 

• în funcţie de sistemul de creştere practicat, puii de iepure de casă se înţarcă la vârste cuprinse între 28-60 de zile. 


Ritmul de reproducere 

Pentru stabilirea ritmului de reproducere a iepurilor de casă într-o crescătorie, trebuie să ţinem cont de condiţiile de creştere asigurate (hrănire şi adăpostire) în cadrul acesteia. 

Productivitatea iepuroaicelor dintr-o fermă, estimată prin numărul de pui înţărcaţi pe cuşcă şi pe an, depinde de intervalul între două fătări succesive, de numărul de pui la fătare şi de procentul de supravieţuire a puilor până la înţărcare. 

După intervalul de timp între două fătări succesive, ritmul de reproducere poate fi: 

• Ritmul de reproducere extensiv, este caracteristic crescătorilor care dispun de condiţii de hrănire şi adăpare precare şi se bazează pe realizarea a două fătări pe an, în urma cărora se obţin 12-18 pui înţărcaţi pe femelă. Un ciclu de reproducere este alcătuit din 30 zile de gestaţie şi 60 zile de alăptare. Cele două cicluri de reproducere însumează 180 zile pe an şi se derulează între 1 martie-15 septembrie. 

• Ritmul de reproducere semiintensiv constă în realizarea a 3 fătări pe an, în urma cărora se înţarcă 26-28 pui/femelă. Intervalul între două fătări succesive este de 75 zile (30 zile de gestaţie şi 45 zile de alăptare). Cele trei cicluri de reproducere însumează 325 zile. 

• Ritmul de reproducere intensiv se bazează pe realizarea a 4 fătări pe an şi obţinerea a 30-35 pui înţărcaţi/femelă. Durata unui ciclu de reproducţie este de 75 zile, iar femela este în activitate 300 zile/an. 

• Ritmul de reproducţie foarte intensiv constă în obţinerea a 6 fătări/an/femelă şi a 36-48 pui înţărcaţi/an/femelă. Fătările au loc la interval de 60 de zile (30 zile de gestaţie şi 30 zile de alăptare), iar femela este în activitate 360 zile/an. 

În funcţie de ritmul de reproducere ales se întocmeşte în fermă un plan de montă şi fătări (tab. 2). 


Tabelul 1 Caracteristici reproductive 

/apps/ferma/resources/imagini/tabel-reproducere.jpg 


Tabelul 2 Planificarea montelor şi a fătărilor 

/apps/ferma/resources/imagini/tabel-monte.jpg

dutaflorinacum 2 zile

 

sal tuturor si va doresc animale cat mai sanatoase!!!

dutaflorinacum 2 zile

 

Iepurele de casă a păstrat multe dintre particularitățile biologice ale rudei sale sălbatice. Asemenea acestuia, are o activitate mai intensă odată cu venirea nopții. Când are posibilitatea, chiar și iepurele de casă sapă adăposturi în pămant și acolo își stabilește culcușul.[1] 
Iepurele este un animal deosebit de fertil și naște câte 7-8 pui, câteodată chiar mai mulți la o singură sarcină. Drept rezultat al domesticirii, iepurii de casă nu manifestă caracter sezonier în privința înmulțirii, însă în lunile de toamnă, în condițiile scăderii duratei zilei, se manifestă o reducere ușoară a activității sexuale. Acest fapt dă posibilitatea ca, anual, de la o singură femelă (iepuroaică) să se obțină un număr de 5-6 nașteri, însumând în medie un număr de 34-40 de pui. Coeficientul ridicat de înmulțire la iepure este dat și de perioada scurtă de gestație, proprie acestei specii, de numai 30-32 de zile. Femelele de iepure pot fi fecundate imediat dupa naștere, deoarece această specie combină în mod fericit sarcina și lactația. Această particularitate este exploatată pe scară largă în practică. Fecundarea în termen de zece zile de la naștere se practică în sistemul de creștere intensivă, fecundarea din cea de a zecea până în cea de a douăzecea zi pentru sistemul de creștere semi-intensiv, iar după a douăzecea zi în sistemul de creștere extensivă a iepurilor. Dezvoltarea embrionară a fătului decurge de asemenea foarte repede. În cea de a 13-a - 15-a zi, embrionii au mărimea unei nuci, în cea de a 20-a zi, ei sunt aproape formați în întregime și încep să capete caracterele morfologice (de formă și aspect) specifice speciei. Femelele de iepure nasc, cel mai adesea, în timpul nopții sau în primele ore ale dimineții. Durata nașterii este de 15-20 de minute. Puii se nasc cu o greutate de la 45 la 80 de grame, în funcție de rasa din care provin. 
Caracteristici 
Un iepure matur poate ajunge la 3-6 kg în greutate, în funcție de sex și rasă. 
Poate trăi până la 13 ani 
Formula dentară: 2 * (I 2/1, C 0/0, P 3/2, M 3/3) = 28 
Temperatura medie a corpului: 39 C 
Urechi puternic vascularizate 
Până la 0,5 m lungime 
Incisivi dezvoltați 
4 perechi de glande mamare 
Auzul bine dezvoltat 
Creșterea iepurilor de casă (cuniculicultura) este o subramură relativ nouă a creșterii animalelor, asigurând carne dietetică de calitate superioară, piei frumoase, lână și alte produse suplimentare, fără a uita frumusețea acestor animale drăgălașe.

dutaflorinacum 2 zile

 

vizitati: www.florinduta.blogspot.com 
-aici postez anunturi gratis 
-informati 
-stiri agricole 
-utilaje agricole 
orcine are un loc pe site la mn gratis

ciupuligacosminacum 3 zile

 

VIND GAINI DE RASA.PUI.ETC....

dutaflorinacum 3 zile

 

1. INFORMATII 

Atunci cand va horarati ca doriti sa cresteti iepuri, fie ca animale de casa sau in vederea dezvoltarii unei afaceri proprii, trebuie sa constientizati caracteristicile si nevoile acestor animale. 
Iepurii sunt mamifere cu o durata de viata cuprinsa in general intre 8 si 12 ani pentru iepurii care traiesc in captivitate in conditii bune de viata. Durata de viata pentru iepurii care traiesc in salbaticie este mult mai mica atat din cauza conditiilor grele de viata cat si a animalelor de prada. 
Pentru cei care dorec sa creasca iepuri in vederea dezvoltarii unei afaceri un avantaj major este perioada de gestatie mica la iepuri, de numai 31 de zile. 
Iepurii sunt animale sociabile, prietenoase care au nevoie de compania altor animale de acelasi fel. De asemenea, iepurii se impaca foarte bine cu porcusorii de Guineea, desi impartirea aceluiasi spatiu nu este recomandata intotdeauna din cauza dimensiunilor mult mai mici ale porcusorilor de Guineea fata de iepuri. 
Inainte de a iti cumpara unul sau mai multi iepuri trebuie sa te asiguri in primul rand ca detii spatiu necesar pentru cresterea acestora. 
- 

2.NUTRITIE 

Iepurii ar trebui sa aiba intotdeuna la dispozitie apa proaspata si cat mai multe legume. Adaparea cantitatii de apa se face in functie de temperatura mediului ambiant, de tipul furajelor ( in cantitati mai mari in cazul hranirii cu furaje concentrate si in cantitati mai mici in cazul hranirii cu furaje verzi ), de starea de sanatate sau de starea de gestatie. 

Iepurasii adora salata, laptucile, varza, telina, napi, conopida, sfecla (atat frunze cat si radacini), gulii, castraveti, dovleci si dovlecei, trifoi, lucerna, grau (verde) sau ovaz. 

Nu se recomanda cartofii in hranirea iepurilor datorita continutului ridicat de carbohidrati. 
Exista o gama larga de hrana in magazinele dedicate conceputa si produsa de specialisti pentru nevoile iepurilor. Pentru aceasta trebuie sa va interesati in magazinele de specialitate pentru a afla exact de ce cantitate are nevoie iepurele dumneavoastra, in fuctie de concentratia produsului, greutatea si varsta iepurelui. 

Pentru a se obtine o dezvoltare normala a iepurilor, trebuie sa li se asigure o alimentatie variata, care sa contina: 

* Substante minerale 
* Vitamine 
* Proteine, lipide ( grasimi ), glucide 


- 

3.BOLI FRECVENTE LA IEPURI 

Iepurii sunt animale sensibile, mai ales cei crescuti in captivitate. Trebuie acordata multa atentie comportamentului iepurelui, intrucat acesta va indica daca iepurele se simte sau nu bine. Daca iepurele dumneavoastra nu mai este vioi, sta retras si mai mult culcat este cazul sa apelati la un medic veterinar. 
Pot fi mai multe cauze ale imbolnavirii iepurilor. Printre cele mai frecvente se afla urmatoarele: 

* Alimentatia neadecvata; 
* Ingrijire deficitara; 
* Infectarea cu virusi, bacterii, ciuperci, etc. 
* Deficiente ereditare; 
* Raniri. 

Printre cele mai des intalnite boli la iepuri se afla: 

* Avitaminoza 
* Cresterea neregulata a dintilor 
* Boli digestive 
* Boli respiratorii 
* Boli infectioase 
* Boli parazitare 
* Insolatii si degeraturi 

Foarte important de retinut este ca nu trebuie consumate sub nici o forma carne sau organe provenite de la un iepuri bolnavi sacrificati. 
- 

4.RASE DE IEPURI 

1.MARELE ALB : 
Culoare: Alb stralucitor, ochi injectati din cauza vaselor de sange, de culoare roz. 
Dimensiuni: Corp lung, 55 – 65 cm, greutate 5 -6 Kg la varsta de 8 luni. 
Fertilitate: Mare, 8 -10 pui la o gestatie, iar puii au o maturizare medie, reproductia apare la varsta de 6 - 8 luni. 
Productie: Carne, blana ( sacrificarea se face la varsta de 3 – 4 luni, la greutatea de 2.5 Kg ). 
Origine: Germania, prin selectie din iepurele belgian. 
- 

2.URIASUL BELGIAN : 
Culoare: Albastru sau nuante de albastru cenusiu cu portiuni albe pe abdomen si picioare, ochi de culoare bruna. 
Dimensiuni: Mari, corpul lung de 65 – 80 cm, capul mare, urechi drepte, greutate 6 – 7 Kg ( max 11 Kg ) la varsta de 9 luni. 
Fertilitate: Mare, 8 – 10 pui la o gestatie, puii au maturizare tarzie, reproductia apare la varsta de 8 – 10 luni. 
Productie: Carne ( sacrificarea se face la varsta de 3 – 4 luni, la greutatea de 2.5 Kg ) 
- 

3.IEPURELE CALIFORNIAN : 
Culoare: Alb, cu pete negre pe fata, piciore si coada. Ochi de culoare rosie. 
Dimensiuni: Medii, corp lung, greutate de 4 – 5 Kg la varsta de 7 luni. 
Fertilitate: Reproductia apare la varsta de 4 -5 luni. 
Productie: Carne ( sacrificarea la varsta de 3 – 4 luni, la greutatea de 2 Kg. ) 
- 

4.IEPURELE NEOZEELANDEZ ALB : 
Culoare: Alb, ochi de culoare roz. 
Dimensiuni: Medii, corp de 40 – 50 cm, greutatea 4 – 5 Kg la varsta de 6 luni. 
Fertilitate: 7 – 8 gestatii pe an, cu 8 – 10 pui la o gestatie. Reproductia apare la varsta de 4 – 5 luni. 
Productie: Carne ( sacrificarea la varsta de 3 – 4 luni, la greutatea de 2.5 Kg ). 
- 

5.IEPURELE NEOZEELANDEZ ROSU : 
Culoare: Roscat, lucios. 
Dimensiuni: Medii, corp de 40 – 50 cm, greutatea 4.2 Kg la varsta de 9 luni. 
Fertilitate: Reproductia apare la varsta de 8 luni. 
Productie: Carne, blana ( sacrificarea la varsta de 3 – 4 luni, la greutatea de 1.5 – 2 Kg ). 
- 

6.IEPURELE ALBASTRU DE VIENA : 
Culoare: Nuante de la cenusiu la gri, cu tenta de albastru. 
Dimensiuni: Medii, greutarea 4 + 4.5 Kg la varsta de 8 luni. 
Fertilitate: 6 – 8 pui la o gestatie, reproductia apare de la 6 – 7 luni. 
Productie: Carne, blana (sacrificarea la varsta de 5 – 6 luni, la greutatea de 3 Kg.) 
- 

7.IEPURELE ROSU DE BURGUNDIA : 
Culoare: Rosu deschis, cu pete alb-galbui pe picioare, abdomen si bot. 
Dimensiuni: Medii, greutatea 5 Kg. 
Fertilitate: Maturizare rapida, reproductia apare la varsta de 4 – 5 luni. 
Productie: Carne. 
- 

8.IEPURELE OLANDEZ : 
Dimensiuni: Mici, greutatea 2 – 2.7 Kg la varsta de 7 luni. 
Fertilitate: 6 – 7 pui la o gestatie. 
Productie: Blana ( fir scurt de pana la 2 cm, dar foarte des ) 
- 

9.IEPURII DE ANGORA : 
* Angora englezesc - cel mai mic dintre iepurii de Angora cu o greutate de 2-3 kg. Acest iepure are o blana foarte bogata care necesita o ingrijire atenta din partea crescatorului. 

* Angora frantuzesc (vezi imaginea alaturata) - este mai mare decat iepurele de Angora englezesc, cantareste intre 3,5 si 5 kg. Este foarte activ si prietenos, ideal ca animal de casa. 

* Angora urias - cantareste in general intre 5 kg si 8 kg, sau chiar mai mult, de culoare alba. 

* Angora satinat - firul de par este mai subtire, mai stralucitor si cu o culoare mai intensa decat la ceilalti iepuri de Angora. Cantareste in general 3-5 kg. 

O atentie deosebita trebuie acordata periajului iepurilor de Angora, intrucat inhalarea parului poate provoca acestora diferite probleme respiratorii sau intestimale. Daca uitati sa periati zilnic iepurele dumneavoastra acesta va fi mult mai expus aparitiei unor paraziti. Folositi o perie sau o manusa speciala procurata dintr-un magazin de specialitate. 

Culoare: Alb, gri, cenusiu, negru, albastru, cafeniu si chiar si alte nuante. 
Fertilitate: Medie, cu 6 – 7 pui la o gestatie. 
Productie: Lana (fir lung de pana la 10 cm, uneori chiar pana la 20 cm.